Dezlegarea misterului cu aromă de sminteală

Scrisesem mult în acea zi. Mă ocupasem şi de treburi fără legătură cu blogul. Seara m-a găsit extrem de obosită, motiv pentru care mi-am făcut cadou o ceaşcă de cafea. Revenisem la starea de zombi ce vrea să facă multe, dar nu poate din cauză că e prea amorţit. Îmi pierdeam vremea pe facebook, urmărind cum fiecare îşi posta propriile gânduri, fără să se uite în stânga sau dreapta, la gândurile celorlalţi. Mă minunam de natura umană.

Deodată, mi-a iesit în cale o poezie ce conţinea cuvântul sminteală. Cât timp trecuse de când nu îl mai întâlnisem. Oare chiar mai folosesc oamenii acest cuvânt sau a intrat în patrimoniul poeţilor contemporani publicaţi (sau nu)? Cobor încă puţin pe pagina de facebook şi întâlnesc poetul nebun al Matildei. O idee trăsnită îmi scurtcircuitează creierul. Ca în transă, în următorul minut selectez conştiincioasă câte un cuvânt de la fiecare prieten.

Nu orice adunătură de litere. Aleg doar cuvinte nu foarte des întâlnite în vorbirea uzuală. Degetele gonesc pe tastatură, într-un vârtej cu aromă de sminteală. Ce glumă nebună voi face! Oare îşi va da seama vreunul dintre cititorii mei că nu există nici o carte, că totul a fost scris de mine într-o joacă? Se vor deranja măcar să caute printre indicii sau să cerceteze internetul în căutarea acelor fragmente? Vor gusta aroma de sminteală?

Aromele vieții sunt ca o simfonie de senzații olfactive ce îți îmbracă existența într-un dans al amintirilor și al emoțiilor. Fiecare miros înrădăcinat în trăiri și clipe, poartă cu el povestea unui moment sau a unei etape din călătoria noastră pe acest tărâm al existenței.

În primul rând, există aroma copilăriei, pură și inconfundabilă. Este mirosul proaspăt al cărților vechi, al hârtiei abia desfăcute de sub coaja unui caiet nou. Este mirosul pâinii proaspete din cuptor, al prăjiturilor bunicii și al zăpezii proaspete. Această aromă aduce cu sine bucuria inocenței și setea aventurii.

Aroma iubirii este, în mod evident, una dintre cele mai puternice. Este parfumul dulce al florilor de primăvară, al cafelei proaspăt măcinate dimineața sau al ploii care dansează pe asfalt. Este mirosul pielii celui drag, un amestec subtil de parfumuri și de arome proprii, ce devin caracteristice relației voastre. Această esență este un poem olfactiv, ce aduce aminte de momente de tandrețe și pasiune.

Aroma muncii și a realizărilor personale este adesea asociată cu mirosul cărților vechi, al hârtiei de birou și al cernelei proaspăt ascuțite. Este mirosul cafelei de dimineață băute în timp ce privești răsăritul soarelui, al hârtiei semnate cu succes sau al aerului sărat al mării în timpul unei vacanțe binemeritate. Această aromă poartă cu sine amestecul unic de trudă și satisfacție.

Pe de altă parte, aroma pierderii este uneori acră și pungentă. Este mirosul pământului proaspăt întors în cimitir, al lacrimilor și al amintirilor triste. Este mirosul tăcerii care se lasă în urma unui moment de despărțire sau al vântului care aduce cu el amintiri stinse. Această esență, deși melancolică, este o parte inevitabilă a vieții, marcată în parfumul amintirilor dureroase.

Aromele vieții sunt o compoziție complexă, un mozaic olfactiv ce definește fiecare etapă a existenței noastre. Ele ne înconjoară în fiecare zi, amestecându-se și redefinindu-se într-un tablou aromatic unic. Descifrarea acestor arome înseamnă a descifra poveștile noastre, a înțelege că viața noastră este o călătorie parfumată, în care fiecare miros are o semnificație aparte.