Adolf Hitler nu mai are nevoie de nici o prezentare. Ştim toţi câte orori au fost comise din cauza ideilor pe care acest om le-a avut. Vreau doar să aduc în lumină un strop din perioada în care Hitler şi-a încercat norocul la Academia de Arte Frumoase din Viena, perioada în care spera să devină mare pictor. A eşuat lamentabil în încercările de a intra la Academie, părinţii îi muriseră, iar singura speranţă pe care o mai avea era să vândă tabourile reprezentând biserici şi case de la ţară pe care le picta. Nu era decât un pictor mediocru, dovadă fiind şi faptul că a fost respins de trei ori la examenele Academiei, iar timp de şase ani a dus o viaţă la limita subzistenţei, vânzând ilustrate prin cafenele.

picturi Hitler_02    picturi Hitler_01  Sursa foto.

Uimitor este faptul că tablourile pictate de el nu au nimic violent, sunt simple peisaje paşnice. Dar nu a reuşit niciodată să depăşească pragul, să picteze mai bine, iar la portrete nu se descurca deloc.

Şi eu m-am crezut vreo două luni pictor strălucit, imediat după ce am învăţat la şcoală să fac un cap de femeie (cred că aveam vreo 12 ani). Probabil unii dintre voi îşi aduc aminte de tehnica împărţirii unui oval în şase părţi egale- reprezentând capul femeii. Profesoara ne învăţa unde anume să plasăm sprâncenele, ochii, nasul şi gura, cum să amestecăm culorile pentru a reda o nuanţă cât mai apropiată de pielea omului. Mi-am însuşit această tehnică, dar nu aveam nici un fel de talent, iar asta se vedea în fiecare din sutele de foi de desen consumate pentru acelaşi banal şi caraghios portret.

Asta până în ziua când cineva chiar şi-a luat inima în dinţi şi mi-a spus adevărul, mi-a spart balonul de săpun în care trăiam. Câtă dezamăgire, ce deziluzie!!! S-a mai spulberat un vis…