Dezbinarea omenirii în vremea pandemiei

Dezbinarea omenirii în vremea pandemiei

Lasă-mă să îmi vărs amarul pe blog vorbind puțin despre dezbinarea omenirii în vremea pandemiei. Nu știu cum a fost în secolele trecute, când omenirea s-a confruntat cu boli nemiloase care secerau vieți. Vreau să cred că oamenii au fost mai buni cândva și nu s-au mâncat unii pe alții, însă istoria cu siguranță mă va contrazice.

Îmi vine să urlu de dorul vremurilor când facebook (și internetul, în general) era populat doar cu floricele, cafeluțe și pisicuțe. La cum văd eu lucrurile evoluând, în curând vom fi toți de balamuc, indiferent dacă avem sau nu încredere în medici, în vaccin, în autorități etc. Cumva, înțeleg și de ce se întâmplă asta: informațiile sunt contradictorii, deciziile par de multe ori ilogice, iar noi suntem obosiți și speriați.

Încerc să stau deoparte de toată țăcăneala, dar nu reușesc. Aproape orice om prezent pe facebook are ceva de spus despre pandemie, proteste și spitale. Sunt izolată în casă, iar asta mă face dependentă de rețelele de socializare, în principal de fb. Dacă aș avea susținerea voastră, poate m-aș muta pe youtube, să vorbesc despre viață și despre câinii mei.

NU MAI POT! Fie că se va termina vreodată sau nu pandemia asta, jur că nici unul dintre noi nu va mai fi întreg la minte la finalul lui 2021. Dezbinarea omenirii în vremea pandemiei este un lucru absolut real, care se întâmplă sub ochii noștri și la care fiecare dintre noi își aduce mica sa parte de contribuție.

Ferice de cei care nu au cont de facebook și nu se (mai) uită la știri! Sunt singurii care au șanse să iasă zdraveni la cap din pandemie. Eu, personal, simt că lockdown-ul prelungit, izolarea și știrile contradictorii cu care sunt zilnic bombardată din toate părțile, plus părerile oamenilor care îmi ies în cale pe fb, mă afectează într-un mod periculos.

Nu voi răspunde comentariilor. Sunt sătulă până în gât de porcăria asta! Parcă nimic nu a dezbinat mai tare omenirea decât virusul sufletului (aș fi vrut să spun virusul plm, dar sunt o doamnă și nu o fac)!

Am programare pentru vaccin la începutul lui aprilie. Mi-e teamă de el. Nu din motivele invocate de alții, gen microcipuri și alte bazaconii, ci numai pentru că este prea nou și nu se știe cum ne va afecta pe termen lung. Îl voi face. Am senzația că nimic nu ne poate afecta mai tare decât situația actuală.

Chiar nu îmi doresc ca pe viitor eu, copilul meu, familia mea, omenirea în general, să trăim într-o lume de nebuni, de zombi care ar mușca fără milă din alți oameni. Pandemia ne dezbină și ne face atât de răi, încât îmi este frică. Îmi este mai frică de ceea ce au devenit oamenii decât de virus și de vaccin.

Păstrați-vă luciditatea și evitați facebook-ul! Întrebați-vă dacă, pe termen lung, vă place încotro se îndreaptă omenirea. Scriitorii de sf nu s-au înșelat când au descris firea umană și felul în care reacționăm când dăm de greu. Suntem cele mai periculoase ființe de pe pământ. Orice perturbare a vieții “normale” ne face să devenim fiare însetate de sânge.

Mă întorc la carti si câinii mei. Ei nu sunt așa. Ei știu ce este mila, știu ce înseamnă să rămâi alături de o altă ființă și să faci totul pentru a-i oferi o viață bună.