A băut sucul de portocale, a luat medicamentele şi a pus mâna pe telefon, să îl sune. Unde naiba întârzia, de ce nu cumpărase pâine? Pe unde umbla şi de ce nu răspundea la telefon?

-Unde eşti, dragă? Mişcă-te mai repede, că am pregătit masa, mi-e foame şi nu avem pâine!

-Nu mai vin acasă. M-am săturat de calvarul pe care l-am trăit 24 de ani alături de tine. Poate exagerez, am avut şi clipe frumoase împreună, dar acum nu te mai suport. De astăzi eşti liberă să ţipi la cine vrei. Dar nu cred că vei mai găsi prost ca mine, să înghită toate mizeriile tale.
elefant.ro
-Boule, gluma asta te va costa scump!

-Nu este glumă, răspunde el calm şi închide telefonul.

Turbată de nervi, a încercat să îl sune, iar şi iar, dar la celălalt capăt nu mai răspundea nimeni. S-a învârtit bezmetică prin casă, a spălat paharul din care băuse suc, a încercat să vorbească şi cu copiii, dar ei păreau indiferenţi la drama ei. A plâns de ciudă, de nervi, şi-a plâns de milă. I-a trimis mesaje toată noaptea, l-a rugat să se întoarcă, l-a acuzat că i-a furat din casă bijuteriile de la bunica, l-a rugat iar, i-a spus că se simte rău, însă nu a primit nici un răspuns.
depurtat.ro
Se spune că noaptea e un sfetnic bun. Din toate scenariile care i se învârtiseră în cap, unul o măcina mai tare. Era convinsă că a fost părăsită pentru o femeie mai tânără, mai suplă, mai frumoasă. Dimineaţa a angajat o firmă de detectivi particulari să îl urmărească, să afle ce face şi mai ales cu cine este.

După două săptămâni în care nu a putut decât să îşi rumege furia, răspunsul detectivilor a liniştit-o. Soţul ei s-a aciuat la fratele lui şi nu a fost văzut cu nici o femeie, nici mai tânără, nici mai bătrână. Domolită, şi-a început campania de recâştigare a celui ce îi fusese soţ timp de 24 de ani.

Întâi i-a oferit ocazia de a-şi lua din casă şi alte lucruri la care ţinea, apoi l-a chemat să o ducă la spital când s-a simţit rău, după care l-a invitat la un ceai, într-o după-amiază. El venea câteodată la chemarea femeii, supus şi tăcut, dar neclintit în hotărârea de a trăi departe de ea.

După un timp, ea a prins curaj, a început iasă din casă, s-a ocupat mai mult de afaceri, a făcut gimnastică pentru a slăbi, şi-a schimbat toată garderoba şi a luat-o de la capăt. Cunoscuse un bărbat puţin mai în vârstă decât ea, un pensionar jovial şi elegant, căruia îi murise soţia de trei ani. Au decis să se mute împreună. El insista ca ea să vină la el, ea se simţea bine în casa ei. Au ales să stea o perioadă la ea, o perioadă la el.  Sunt de trei ani împreună şi se înţeleg ca în primele zile.

Fostul ei soţ este în continuare singur şi se simte bine aşa.

Am scris continuarea pentru Cristina, care m-a întrebat dacă există şi povestea doamnei ce a fost părăsită.