Sunt câţiva ani de când am auzit prima dată despre team building. Am trecut rapid peste cuvintele care nu îmi spuneau mare lucru şi am ascultat povestea depănată de fosta mea colegă de serviciu. Se angajase la o altă firmă, după o ceartă cu şefa şi o demisie răsunătoare, despre care s-a vorbit pe la colţuri o săptămână, iar acum, după mai mult de un an, venise să ne vadă şi să ne povestească aventurile prin care trecuse. Nimerise atât de bine, încât eram toţi albi de invidie. Am întrebat-o în şoaptă dacă se mai fac angajări la firma respectivă. Răspuns negativ.
Ne-am pierdut pauza de masă privind pozele aduse de fosta colegă, am uitat să fumăm, atenţi la ceea ce ne spunea. Avea un şef tânăr şi pretenţios, care oferea salarii mari şi avea cerinţe pe măsură. Atunci când era mulţumit, când treburile se desfăşurau aşa cum plănuise sau chiar mai bine, patronul nu ezita să îşi recompenseze angajaţii. Îşi dorea ca în firma lui toţi să fie prieteni şi să se ajute la nevoie, ba chiar încerca să îi ţină uniţi şi în timpul liber. Colabora cu o agentie evenimente, agenţie ce îi scutea de multe griji atunci când aveau de făcut prezentări. Agenţia se ocupa de aspectele logistice, de momentele artistice, de mediatizarea evenimentelor, de tot ceea ce ar fi avut nevoie pentru reuşită.
Tot această agenţie, care se ocupa de organizari evenimente, le pregătea şi petrecerile din luna august, când firma se închidea pe o perioadă de două săptămâni. Atunci cuvântul de ordine era team building, iar emoţiile angajaţilor creşteau cu fiecare zi. Locaţia era întotdeauna alta, dar mereu la fel de atrăgătoare şi ofertantă. Patronul lor înţelegea perfect importanţa uniunii dintre salariaţii săi şi făcea tot posibilul pentru ca oamenii să se simta bine, să se cunoască cu bune şi rele, să aibă încredere unii în alţii, ca echipa să fie închegată şi pregătită pentru orice obstacol.
Am văzut poze făcute pe munte, momente haioase de la întrecerile dintre angajaţi, i-am văzut lucrând pe echipe în diverse jocuri şi am regretat că nu am fost cu o secundă mai isteaţă, să îmi fi dat demisia în ziua în care fosta mea colegă ne părăsise. Poate că atunci aş fi prins şi eu un loc în echipa lor, poate că aş fi aplaudat şi eu văzând spectacolele de entertainment oferite de dansatori evenimente. Era un concept nou, despre care nu ştiam nimic. Ne-a lămurit fosta colegă. Este vorba despre o trupă de balet, IUNO dance, care oferă trei momente coregrafice, urmate de trei reprize antrenante de “follow me”, în care invitaţii (aici angajaţii firmei) devin parte activă din spectacol. Pierdusem trenul şi altul nu se mai vedea la orizont, aşa că nu îmi rămânea decât să îmi felicit fosta colegă pentru norocul care dăduse peste ea.
Cam asa era prin 2010 chiar si 2011 si la noi la Kirby, desi un pic sub alta forma !
Chiar si acum se mai intampla, dar mai rar, deh criza loveste peste tot ! :)
Eu chiar weekendul asta o sa am un teambuilding,si in firma noastra se pune foarte mult accent pe echipa si facem des iesiri. Weekendul asta vom merge undeva la munte, unde ne-am inchiriat o pensiune cu piscina si tot tacamul (numai vreme buna sa fie).
Pentru noi conteaza mult aceste iesiri, pentru ca am devenit foarte uniti, deja suntem mai mult prieteni decat colegi, de fapt ca un fel de familie. Si treaba merge excelent, pentru ca suntem toti motivati sa facem treaba sa mearga.
Sincer?Mie nu mi-au placut teambuildingurile la care am participat…sper sa nu se mai organizeze vreodata…oribil!
frumoasa tema postarii tale de astazi!
si la mine la firma conteaza sa te integrezi si sa fii acceptat de ceilalti colegi, poate mai mult decât cântareste experienta profesionala pe care o dovedesti! Ideea este sa vii la serviciu cu placere, sa lucrezi relaxat si sa ajuti fara sa-ti fie teama de concurenta.
Si noi participam cu intreg colectivul, de cateva ori pe an la mese festive (traditionale sunt serbarea de Craciun si masa în gradina/terasa de vara) sau excursii de o zi, fie ca mergem la schi, facem un tur cu bicicletele sau plecam cu autocarul intr-un alt oras, sa vizionam un spectacol. De cele mai multe or sunt invitati si partenerii de viata, astfel încât pot spune ca suntem colegi de serviciu, dar si prieteni buni!
Valeu! Toate teambuildingurile noastre sfarsesc inecate in bere. :)))
la noi se organizau pe vremuri, am tras niste iesiri in natura, cu dansuri sau revelioane tare frumoase. intre timp cred ca ne-am sudat destul :)
am ferit cu multă graţie teambuildingurile
Se organizau si la tata la fostul loc de munca intr’un timp astfel de actiuni si m’a luat si pe mine o data, a fost destul de interesant :)
Si la noi se faceau petreceri care tot rolul asta il aveau doar ca nu purtau un nume asa pompos :))