Skip to main content

Despre iubire

Face eforturi mari pentru a se îndepărta de tot ceea ce ține, în această viață uneori amară, de partea materială, de obligațiile sociale în care a aruncat-o maturizarea. Nu o interesează facturi, nu o interesează carduri, indiferent că sunt goale sau pline de bani. Sau măcar își dorește să nu o mai intereseze. Vrea o viață ce multora le pare ciudată. În viața la care ea speră să ajungă, multe se petrec  în imaginație și în căsuța caldă, în brațele bărbatului iubit, fără prea mari tangențe cu furnicarul de pe străzi, cu cozile de la financiar sau cu locurile de muncă unde șefii toacă mărunt, zi de zi, nervii angajaților.

Visează la iubirea descrisă în multele cărți citite, neștiind că puțini sunt aleși să o întâlnească în deplinătatea ei pură. Nu își dă seama că acea iubire, odată înflorită, se va muta de pe tărâmul visului în viața reală, unde nimic nu cade din cer. Chiar și cele mai mici gesturi sunt strâns legate de partea materială a vieții, acea parte pe care astăzi o disprețuiește și o neglijează cu toată ființa ei. Nu știe că vraja se poate destrăma la cea mai mică perturbare firească a vieții în doi. Iubirea descrisă în unele cărți, acea iubire în care nu se vorbește despre griji, nevoi și probleme, nu există.

Să imaginăm o situație. Ei doi în pat dimineața, ciufuliți și somnoroși, luând micul dejun la tavă. Ea bea o gură din sucul de portocale și îl sărută cu dulceața rămasă pe buze. El mușcă din felia de pâine cu dulceață și îi întoarce fericit sărutul. Ea își întinde untul pe pâine și cere sarea. Dar sarea s-a terminat și nimeni nu a cumpărat alta. Poate vor trece ușor peste moment, nelăsând acest nimic să le strice fericirea. Ea se întinde lasciv în căldura patului și un colț al cămășutei de noapte se ridică, lăsând la vedere piciorul fin. El întinde flămând mâna și mângâie pielea albă. În acel moment se aude soneria interfonului.

Se privesc mirați. El își trage rapid un pantalon și deschide ușa. Doi muncitori bronzați bine salută scurt și anunță că vor pune sigiliu pe contorul de gaze, din cauza facturilor neplătite la timp. Apare și ea în ușă, ciufulită, cu un hălățel aruncat peste trupul de sirenă. Pentru prima dată, se simțea vinovată că nu acordase importanță mailurilor care o anunțau că are ceva de plătit. El se învinuia că amânase nepermis de mult plata facturilor, fără nici o scuză. Dau telefoane, încearcă să rezolve, însă nu reușesc. Se izbesc de un zid. Lui nu îi rămâne decât să plătească rapid, apoi să aștepte trecerea celor 24 de ore prevăzute de firma de distribuție pentru desfacerea sigiliului.

Seara îi prinde în pat, ținându-se în brațe într-o neverosimilă încercare de a se încălzi unul pe celălalt. Nici unul nu spune nimic, însă gândurile aleargă libere prin liniștea casei, provocând seisme. Trezirea la realitate este dureroasă. Viața nu este mereu roz. Iubirea ține de cald și de foame numai în cărți, nu și în viața reală.

 

Comments
  • alma nahe December 5, 2013 at 6:56 pm

    Am un deja vu…

  • javra December 5, 2013 at 9:28 pm

    Vai, eşti o ucigaşă de vise!

  • cherish December 5, 2013 at 11:52 pm

    dar poate ca sa tina! 🙂

  • Mihaela December 6, 2013 at 4:25 am

    Cata dreptate ai! Si eu eram neinteresata de partea materiala pana cand sa nascut baietelul meu si mi-a trecut brusc:)

  • Ana-Maria December 6, 2013 at 7:24 am

    Eu as face banner cu postarea asta a ta si as pune-o peste tot pe strazi,blocuri,case , garduri , as plimba-o cu avionul ala mic monomotor , as trage-o in spatele un deltaplan…ca sa afle lumea,mai ales cei in plin proces de coacere a mintii,ca-asa cum ai scris-viata nu-i intotdeauna roz, ci are multiple pete de cacaniu!
    Si cu toate astea , visatul e free… 😛

  • vavaly December 6, 2013 at 7:35 am

    si eu spusesem ca sa vezi ce fain e cand se taie si gazul si lumina… atunci romantism la lumina lumanarii ca altceva ce sa faci… tv nu. calculator nu :)) . iar daca treci cu bine peste astfel de lucruri si reusesti sa treci mana in mana prin ele ai sanse sa te trezesti si la realitate dar pastrand si romantismul.

  • Radu December 6, 2013 at 7:36 am

    Pe undeva, demult prin tinereţe, am organizat pe la sfârşitul lui august o drumeţie pe la Slănic Moldova sau Soveja, ei pe undeva pe acolo, cu corturi împrumutate de la liceu.
    Prietenul meu Ovidiu a plecat cu toarta lui din săptămâna respectivă. Eu am întărziat din motive pierdute în negura timpului, probabil sperietura de la urs în pauza de tufiş! Peste noapte dăduse ninsoare şi un pic de viscol! Am ajuns pe la prânz. Am pus cortul. Îl întreb pe Ovidiu cum a trecut peste noapte. Cu un zâmbet larg îmi spune: “M-am învelit cu ea”, iar ea mijeşte ochii prin deschizătura cortului plin încă de zăpadă.

  • Adriana December 6, 2013 at 8:56 am

    Am vrut să scriu si eu cum că…ucizi romantismul, dar m-a inmuiat Radu şi nu mai pot. Radule, multe povesti ascunzi, iar tu Vienela….cred că ai supărat pe cineva de ti-a ascuns prima dată postarea. Poate pe Mosu’?

  • Intuneric December 6, 2013 at 9:41 am

    Eu n-am inteles.
    Ce treaba are iubirea cu facturile? A neglija sa-ti platesti facturile nu tine de indragosteala, tine de incapacitatea de a-ti gestiona corect finantele.

    Pe de alta parte, e firesc sa nu inteleg. Traiesc intr-o lume care nici ea nu ma intelege pe mine. Se pare ca stilul meu, de a-mi organiza inca de la inceputul lunii, platile pentru diverse facturi, ca apoi sa nu-mi bat capul in restul zilelor, ma transforma intr-un ciudat inadaptat.

    • Cuvânta December 6, 2013 at 2:54 pm

      Eu ma intreb ce carti au citit cei doi, pt ca o carte te invata multe. In plus, banii dati pe o carte sunt si ei parte materiala a iubirii de carti 🙂
      Imi place cum gandeste Intuneric.

  • Andreea D. December 6, 2013 at 12:06 pm

    Hmm, să îl tragi pe nea blog de urechi! Comentariul meu de ieri de la articolul acesta…a dispărut.

    Îţi zisesem că şi eu am rătăcit prin casă o factură de la Enel. Tare ne-am mai speriat când am văzut că am primt înștiințare de la Enel că dacă nu achităm factura cutare ciuciu electricitate. N-am nimerit să fug la BRD la roboţel să achit factura minune.
    Şi după stăi şi gândeşte-te: oare tranzacţiile bancare apar rapid în sistemul Enel? Până n-au trecut câteva zile de la termenul pt tăiat lumina…n-am dormit liniştită.
    Ştiu că e destul de scumpă taxa de racordare la lumină.

  • Petre December 6, 2013 at 4:10 pm

    Felicitari pentru PR 4 !

  • Tina December 6, 2013 at 5:22 pm

    Si al meu a disparut, bine macar ca a aparut postarea. Ti-am zis eu de mos, nu:))

    Ziceam in comentariul celalalt ca de ce dragostea n-ar suna cam asa: duminica un asa dejun romantic cum l-ai descris tu, iar in rest, un dejun scurt cu o imbratisare la final, apoi fiecare se duce la serviciu sau cu treaba (inclusiv plateste si facturile sau le plateste online), apoi se vad seara, isi lasa nervii la serviciu, stau la cina, discuta, rezolva problemele casei, ies la plimbare, la un film, cu prietenii si noaptea adorm imbratisati? Prea romantic? Prea siropos? Dar nu imposibil. Oamenii uita de ei in defavoarea serviciului, carierei. Uita sa mai traiasca in secolul vitezei, dar se pare ca uita sa plateasca si facturile. Nu-i bine.

  • geni December 6, 2013 at 9:54 pm

    Povestea mi se pare atat de universal valabila 🙂 incat poate fi considerata o etapa de parcurs la inceputul relatiei. In starea de indragostire si a drogului secretat de creier nu mai stii nici cum te cheama darmite cate facturi mucegaiesc in cutia postala. Si de ce-ar trebui sa stii de ele? ca oricum nu scapi si le platesti. Cu cat stropesti realitatea cenusie cu mai mult sirop, cu atat mai bine! 🙂 Big Like!

  • Unde vei fi? | Iubesc Viaţa December 10, 2013 at 10:32 am

    […] despre iubire şi ucisesem un mit. Nu asta mi-a fost intenţia când am început să scriu, însă mi s-a părut […]

  • elly weiss December 19, 2013 at 6:09 pm

    Ce sa zic? Exista atat de multe moduri de a iubi 🙂
    De ce sa nu fie acesta unul? 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.