Nu ştiu dacă este ceva tipic adulţilor care vor să pară inteligenţi sau dacă se întâmplă doar în ţara noastră, însă m-am plictisit să citesc zilnic despre copiii needucaţi, despre slabele lor rezultate şcolare şi despre sumbre previziuni legate de viitorul acestor copii. Sigur, este foarte uşor să critici, să dai sfaturi şi să ironizezi, mai ales dacă persoana vizată nu şi-a serbat majoratul încă. Dai vina pe lene, pe prostie, pe familie, pe oricine sau orice vrei… Laşi impresia că eşti inteligent şi că te interesează această problemă.
Da, chiar avem o problemă… Mulţi copii renunţă prea devreme la studii, mulţi merg degeaba la şcoală, mulţi dovedesc prin vorbe şi fapte că au trecut prin şcoală precum raţa prin apă, că nu s-a lipit nimic de ei. Este dureros, pentru că la ei ne este speranţa, ei sunt viitorul… Mulţi uită că un copil nu se poate forma singur, că vina o purtăm toţi, într-o mai mică sau mai mare măsură. Degeaba îi judecăm, dacă nu suntem capabili să le întindem o mână de ajutor, să îi formăm, să facem ceva concret pentru ca tinerii să păşească pe drumul cel bun.
Aş vrea să ştiu câţi dintre cei care spun că “elevii nu mai învaţă”, “pe vremea mea se făcea carte”, “habar nu au unde să pună cratima”, “copiii nu fac altceva decât să îşi piardă vremea la calculator”, “tinerii din ziua de azi sunt nesimţiţi”, “copiii nu mai ştiu ce este respectul”, “se duc la şcoală pentru a se distra”, “pe vremea mea…”, “îşi încep viaţa sexuală prea devreme”, câţi dintre ei fac ceva pentru ca lucrurile să se schimbe? Nu este suficient să constatăm că avem probleme, trebuie să căutăm şi metode pentru a le rezolva.
Din vorbă în vorbă, din link in link, am ajuns pe un site unde poţi găsi răspunsuri la cele mai ciudate, grele sau haioase întrebări. Bine-nţeles că şi răspunsurile sunt pe măsură. Acolo am găsit mulţi copii care îşi caută calea, copii care probabil nu comunică suficient cu părinţii, copii care cred că internetul este baza, că de pe internet pot afla tot ce doresc. Spun că am găsit mulţi copii, ghidându-mă după ceea ce întreabă şi răspund. De ce pe asemenea site-uri nu intră nici un adult serios (dintre cei care judecă atât de uşor) să îi ajute?
Am găsit acolo persoane (pariez că foarte mici de vârstă) care întrebau despre ce ar mai putea scrie pe blog. Vă las câteva dintre răspunsurile care mi-au atras atenţia şi m-au făcut să scriu această postare:
-“Intr-un blog personal iti scrii viata ta personala de zii cu zii”
-“stiri, barfe… de astea”
-“ura, moarte si respect…”
-“scrie si tu un statusuri noi, smechere, pe care le poti gasi pe google…”
-“incearca sa scrii multe prostii si injuraturi”
-“Scrie si tu ce ai facut azi. ieri ce ai in minte. ce simti.-? am si eu un blog de doua zilee =)) si mi.se intampla la fel! :-? da mereu tb sa gasesti un subiectt!”
-“poti face un outfit of the day. adica sa iti faci poze cu ce esti imbracata si cat costa hainele de pe tine, si sa le bagi pe blog”
-“sa faci in fiecare zii un post cu piesa zilei, ai putea posta cateva clipuri care tie ti se par funny de pe you tube, sunt multe de scris pe un blog.”
-“asta ii blogul meu. acuma am scris doar despre mine ca blogul il am doar de ieri dar eu scriu zilnic cate ceva si daca vrei te poti uita. poate ca iti vin si niste ideei”.
Ce credeţi că s-ar putea face pentru aceşti copii?
Să le înlocuim blogul cu o carte. Apoi alta. Și încă una. Și iar!…
Sunt de acord cu Irealia! Plus sport, mult sport. Blogul te face sedentar.
În timp ce noi restul stăm pe net. Na! Ciudă ciudă ciudă!
:) :) :)
Da, da, da! :) :) :) Că noi am citit când am fost ca ei!
Și-am făcut și sport, să nu uit!
dacă citesc pe deasupra cuvintelor, citesc degeaba
Eu i-as incuraja sa continue sa scrie pe blog. Acum sunt inca mici, la inceput cu activitatea asta, dar pe parcurs au sanse sa isi dezvolte frumos personalitatea, sa invete de la altii, inclusiv sa invete sa scrie corect din punct de vedere gramatical.
Inevitabil vor dori sa se autodepaseasca. Nu va ramane nimeni la stadiul de clipulete funny si outfituri. Sper… Si e valabil si pentru adulti, nu doar pentru copilasii de care vorbesti tu in articol.
Eu le-as recomanda o viata cat mai departe de online. :) Fara bloguri, fara nimic de ce tine de online…
Sa li se ia accesul la internet, nebunesc pt vremurile astea, dar asa s-ar intoarce la viata normala, fara net se poate.
ar trebui iar ore de educatie cum erau pe vremuri. si cum se fac in alte tari. ora de biologie in natura, ora de chimie cu experimente.
daca sunt scapati din mana de acasa, scoala ar trebui sa fie planul de rezerva. dar nu e. profesorii sunt prost platiti si nu-si mai fac munca cu draga inima.
Am descoperit acum 2-3 zile un blog al unei tinere care promoveaza lectura, a prins foarte bine in randul lor (ii banuiesc mai mici deoarece recomanda si carti cu vampiri pe langa De veghe in lanul de secara de Salinger). Ader si eu la provocare, cine stie, poate voi tenta pe vreunul din ei cu un titlu sau altul.
Pai nu cred ca ai cum sa incepi sa educi tineret sau copii aflati asa in spatiul virtual general, ca si cum ai fi de ex intr-un parc in mijlocul unui grup restrans, si le-ai da vreun exemplu posibil benefic de joaca interesanta si utila si de tinuta, (desigur daca ai avea asa vreun interes pt acel parc, adica daca ai avea si tu un copil acolo, cu care te duci in acel parc si vezi ca se joaca si interactioneaza cu alti copii, si atunci tu cu un grup de alti parinti si/sau bunici sau nannies faceti activitati educative de tip voluntar daca exista vreo problema in groapa de nisip sau vi se pare ca copii nu se comporta asa ff larg social acceptabil, sau ceva de genul asta, desi desigur fara a-i cicali tot timpul si lasandu-i sa se exprime si sa se joace si cum vor ei, insa in cadru semi-organizat, si asta desigur pt copii prescolari care nu sunt deja inrolati in vreun program educativ de gradinita.)
Cel mult poti sa dai asa un exemplu prin a-ti dezvolta blogul tau, daca doresti sa atragi tineret, mai faci si o tema de interes pt tineret, insa nu cu cicalire, ci intr-un mod autentic publicistic, cu abordarea unor teme de interes pe diferite grupe de varsta, sperand in acelasi timp ca iti vei dezvolta talentul literar la nivel de scriitor care poate fi indragit de cititorii de toate varstele, de ex Jules Verne sau Alexandre Dumas sau chiar si Karl May, eventual Gellu Naum, sau Constantin Chirita (Ciresarii), incet incet trecand si prin Turgheniev si Mark Twain pt cei mai marisori. Mai faci si un comentariu intrigant pe la ei pe bloguri ca sa le ridici curiozitatea sa dea click si pe blogul tau, unde pot citi si se pot amuza, chiar si indrazni sa comenteze, si uite asa poti deveni un soi de Titu Maiorescu al blogurilor literare de lb romana, pe urma vine si Javra sau Vladen pe post de G Calinescu, sa comenteze si ei din punctul lor de vedere, etc. In fond faci asa un fel de plan de Revista Culturala serioasa, ai voie si cu sfaturi si reclame de cosmetica si culinare, dar si pt baieti, nu numai pt fete, si incet incet dezvolti un fel de revista Figaro asa mai imbunatatita, sau daca Figaro e prea greu, ca ala are si politica nu numai cultura, plus are traditie prea lunga de hartie, si poti alege mai degraba un model Huffington Post, care a pornit de la bun inceput cu ideea de publicatie digitala, dar tu faci ceva pe lb romana si adecvat mai flexibil pe interese culturale ale societatii vorbitoare de lb romana, si cu focus mai mult pe tineret, un fel de Seventeen mult imbunatatit, dar pt ambele sexe, plus totul digital !
Copiii adoptă un model comportamental văzut în familie. Nicio măsură nu e destul de eficientă atăt timp căt li se impune ceva diferit de ce vede în familie!
s-a cam determinat deja, (nu fara controverse sau dubii, plus desigur in permanenta reverificare), ca, dincolo de factorii genetici, daca e vorba de influenta mediului, o data ce copilul intra in contact cu gradinita si scoala si alte influente din afara familiei, ponderea influentiala a parintilor e cam 10 %, restul fiind impartit intre influenta fratilor/surorilor de varste cat de cat apropiate, cam intre 20-30 %, iar intre 40-50 % apartin influentei altor copii colegi si prieteni, deci…adultii, atat parinti cat probabil si o parte destul de mare din profesorii obisnuiti ai scolilor publice, care functioneaza si ei mai mult sau mai putin profesional asa cum pot ei, pot sa cicaleasca si sa-si faca nervi cat or dori, dar cam degeaba, dat fiind ca influenta lor e chiar scazuta, mai ales daca nici nu exista un clan mai solid de frati mai multi care sa preia o parte din influenta si responsabilitate in mod cat de cat dezirabil desigur, nu altfel, ca atunci iese scandal in ziare
pt consolare recomand adultilor posibil intristati de acest comentariu, atat parinti cat si educatori, refugierea placuta in vizionarea a cateva filme larg indragite deja devenite clasice, si anume Sunetul Muzicii, cu d-na Julie Andrews si dl Christopher Plummer, Yours, Mine, and Ours, cu d-na Lucille Ball si dl Henry Fonda, Meet Me In St Louis, cu d-na Judy Garland, si 7 Mirese pt 7 Frati, cu diversi, care prin veselia si muzicalitatea frumos coregrafiata, culori si costumatii placute, cat si talent profesional desavarsit, vor putea alunga nelinistile unui grup cat mai larg de oameni
“Cicalit” este un cuvant incompatibil cu termenul de “educatie”, exista si alte metode, cu mult mai mult succes. Cicalitul obtine, de regula, efect contrar, pe termen lung, sau cel putin aversiune fata de domeniul pt care esti cicalit.
Desigur, numai ca mi-a fost mie lene sa enumar toate metodele educative ale adultilor, de vreme ce au o pondere de influenta asupra formarii individului de numai 10 % oricum.
Limitat accesul pe net, stimulati sa citeasca si de acasa si de la scoala, competitii interne sportive si pe materii in cadrul scolii, etc…
De d’astia care generalizeaza mult si prost m’am saturat…macar daca ei ar fi mai bine, dar nu sunt, vor sa para si atat ;) Nu stim sa ne promovam…la noi la stiri mereu o sa auzi despre crime, morti, sinucideri, cat de prosti suntem, cat de mizerabili suntem etc etc. Dar nu o sa auzi niciodata ca x a facut un gest frumos, dezinteresat si nu mai nu stiu cum sau ca avem o rata de promovabilitate bunicia de zz% ca elevii si’au dat silinta, dar ministeru’ le’a pus capac la romana tragandu’le usor o teapa, dar totusi unii elevi bine pregatiti s’au descurcat. Adica sa promoveze si partea buna nu doar ce e rau…
Cat despre copiii aia…sa’i ti departe de online e foarte greu asa ca mai bine sa pastreze blogul pentru ca intr’un fel te ajuta, scriind zilnic sau aproape zilnic iti schimbi modul de abordare, de exprimare, renunti la k sh tz si altele
În primul rând ar trebui să-i educăm pe cei afalţi aproape nouă: copii, nepoţi, cunoştiinţe. Să încercăm să le supraveghem accesul la internet şi să le oferim variante atractive de petrecerea timpului liber.
Restul, urmează firesc.
Concret, i-aș trimite la evenimente cu blogări. N-au pasiuni, nu vor să facă ceva anume (adică pe nișă, blogosferic vorbind), dar sunt sinceri și par așa, oameni faini.
Măi oameni buni – aici mă refer mai ales la voi, femeile, că spanac e incoerent – virgulă, ca să răsune, de ce să ții pe cineva departe de mediul online? În medul online nu te poți informa? aici nu poți citi? nu-ți poți aprofunda pasiunile? Asta e, citește fiecare după interes și/sau posibilități. Îi explicam unuia zilele trecute cum că E=mc2 nu e teoria relativității și că nici măcar nu e scrisă de Einstein (relația menționată), dar nu mai știam cine a formulat-o. 2 minute și am găsit pe wikipedia respectivii care au intervenit în scrierea echivalenței dintre energie și masă. Trebuia să citesc o carte?! Într-o altă zi mi-am propus să citesc despre datarea cu carbon și izotopul de carbon 13. Normal, am deschis câteva site-uri, printre care wikipedia că de, dacă tot stau la birou, într-una dintre pauze arunc un ochi acolo.
Dar lasă, cum zicea duduia mai sus, fără net la toată lumea, că d-aia punem totul ma nou pe net: la un moment dat oprim taraba. Logic, normal, părintește!
Dacă şcoala şi familia nu pot face nimic, noi cu atât mai puţin.
Singura lor şansă e să rămână în blogosferă (mi-e greu să spun asta), să se maturizeze, să constate singuri faptul că dacă nu-şi cunosc limba, vor fi izolaţi de ceilalţi.
eu cred că dacă dorim să dăm exemple acestor copii, atunci ar trebui să începem prin a ne educa pe noi înşine. şi să facem de pildă ceea ce unii bloggeri fac deja: să ieşim din online şi să le povestim în offline ce este bloggingul de fapt. ce este internetul de fapt.
Vienela! Tu eşti dovada vie că se poate! Creşti un fiu minunat care nu cunoaşte nimic din problemele spuse mai sus, poate doar la nivel de informaţie. Sunt mai mult decât convinsă că fiecare părinte ar trebui să se ocupe mai mult de copiii lor. In subiect nici nu intru, că nu mai pot. Doar de asta aud de cinci zile. Nu e corect. Parintii mei aveau 8 clase şi nu ştiau daca am invatat sau nu dar au gasit metode inventive şi au reusit. Acum nu se mai poate! Suntem ocupaţi! Ok. Ocupat vom găsi şi când vom citi pe aici. De adulţi care ne vor considera depăşiţi( copiii de acum). Şi poate vor impune un limbaj manelist sau fără reguli. Ferească Dumnezeu!
Evident, acesti copii ar trebui indrumati, in primul rand. Iar daca incep un blog, trebuie sfatuiti sa il continue. Eu nu eram chiar un copil cand am inceput sa scriu pe blog si tot am avut multe de invatat de la el. Si inca mai invat. Doar ca trebuie avut in vedere ca ei sa nu foloseasca blogul ca pe o lume de tip “second life”, in care sa fie ce sau cine nu pot fi in viata reala. Cat despre scoala, e cam dificil… nimeni nu mai manifesta interes pentru ea. Unii dau vina pe guvern, altii pe societate, altii sustin chiar ca ar fi o conspiratie mondiala si ca Romania e cobaiul altora. Probabil ca, asa cum ati spus si dumneavoastra, e mai usor sa inventezi scuze decat solutii :)
Îți amintești de Eugen și de blogul lui? Tot un copil, dar un blog surprinzător de matur. Și mai sunt exemple. Până la urmă cred că este vorba de educație, ca în orice alt aspect al vieții de zi cu zi a unui copil. Poate că la școală ar trebui să se discute și despre modul de abordare a mediului virtual. Erau niște ore de Dirigenție pe vremea mea. S-or mai fi ținând? Or fi tot ore de “poliție” cum am auzit pe la unii? Dac[ pe un copil nu îl învață nimeni despre nimic, ce pretenții putem avea?
Nu prea ştiu ce-am putea face noi… din moment ce sistemul de învătământ este cum este, ba se pare că se degradează (din varii motive, unul fiind şi lipsa de implicare a unora dintre dascăli, desigur, deloc motivaţi de salariul vai de el) an de an. Cel mult am putea să îi sfătuim pe aceşti copii / adolescenţi ca înainte de a scrie pe blog vreun termen de care nu sunt siguri, să consulte DEX online (pot afla declinările şi conjugările, evident câţi de “i” sunt necesari etc.) Poate n-ar strica să le recomandăm “răsfoirea” unor cărţi clasice (cu pagini de hârtie, tipărite) de preferinţă ale unor autori cuprinşi în panteonul literaturii universale (literatura rusă, franceză, de ce nu a noastră). Pentru cei mai măricei (a XI-a sau a XII-a) recomandare de a încerca să lectureze, poate să şi priceapă (măcar pe ici-colo) cărţi care abordează teme filosofice. De fapt, depinde până la urmă (poate mai ales) de ei ce anume vor să facă, unde anume vor să se plaseze în viitor.
De slaba pregatire a unor copii sunt vinovati profesorii si parintii, adica adultii! Mai spre adolescenta copii vin si ei cu o “contributie”!
Nu suntem in stare sa avem un sistem educational viabil! Programe scolare imbacsite, teorie extrem de abstracta si spre final examene incongruente!
prieteni ca fi-mea :D :D :D
Cred ca n-avem noi ce face. Au familii care ar trebui sa-i ajute daca pot…
Dar din ceea ce discuta ei acolo…constat ca-s mult mai oportunisti decat mine dupa peste un an si jumatate de blog. Mi-au dat idei despre ce sa postez pe blog. ;) Glumesc, desigur.
Dar culmea e ca multe bloguri de adulti folosesc retetele astea…si le merge ;)
Vienela, iti mai amintesti despre o postare a mea cu numele “Nu ma pot prostitua” ? Exact la asta ma refeream. N-a prea inteles nimeni la ce ma refeream…din pacate. Si daca am vazut asta nici macar nu m-am mai apucat sa explic. Chiar mi-e teama ca s-a inteles cu totul si cu totul altceva… :(
a
Democratia asta prost inteleasa le-a oferit tuturor libertate de gandire, comportament, libertatea de a cadea in ignoranta. Problema este in felul urmator. Nici cei care spun ca “pe vremea lor se facea carte” nu stiu sa scrie corect. Si aici nu fac referire la greselile facute din cauza scrisului in graba… cel mai bun exemplu este doamna Profesor Doctor Universitar Cristiana Sîrbu (sau Sârbu) – nici ea nu stie ce nume i-a harazit soarta. Aceasta individa e la fel sau poate ca o intrece pe raposata in prostie (celebra replica @codoi). Trist este ca in timp ce prostia este apreciata si promovata, adevaratele valori se zbat in saracie si fac tot posibilul sa evadeze din aceasta jungla sociala. Ma intreb cateodata, oare cum ar fi fost Facebooku` pe vremea lui “Ceasca”???