Mă cufund în cărţi ca într-o cadă plină cu apă caldă şi parfumuri exotice, nu mai aud nimic în jurul meu, de parcă aş avea căşti în urechi şi plutesc uşor alături de eroi, împărtăşesc cu ei aventuri, necazuri şi bucurii, dorinţe şi frustrări, râd şi plâng alături de ei.
Mi se întâmpla în copilărie şi chiar şi mai târziu să iau eroii cu mine în pat, să mă gândesc la ei mult timp după ce terminam de citit cartea, să născocesc poveşti în care eram alături de ei în situaţii limită, îi încurajam şi îi ajutam.
Aşa s-a întâmplat când am citit (cu sufletul la gură) Regina Margot, de Alexandre Dumas tatăl. Cumva, în imaginaţia mea, figura Margaretei de Valois se estompa, făcând loc chipului meu îmbujorat şi corpului meu încă neformat pe deplin. Povestea de dragoste pe care o trăia cu frumosul La Mole mă entuziasma, mă făcea să văd că sunt pe lume iubiri de multe feluri, mă făcea să apreciez prieteniile care depăsesc barierele impuse de societate.
Preţuiam curajul lui Margot de a ţine piept mamei sale, temuta Caterina de Medici, cea care prin intrigi şi minciuni şi-a provocat fiul, Carol al IX-lea, să autorizeze masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, în 1572, noapte în care doar la Paris au murit 3000 de hughenoţi (protestanţi).
Admiram puterea ei de a lupta pentru bărbatul iubit, în ciuda situaţiilor potrivnice, o stimam pentru francheţea cu care întindea o mână de ajutor soţului ei, regele Henric al IV-lea de Bourbon, ca şi pentru prietenia caldă pe care o arăta ducesei Henriette de Nevers. Nu prea înţelegeam eu cum stau treburile cu femeile măritate care au iubiţi şi romantismul degajat de carte mă învăluia, acoperind aceste situaţii echivoce.
Astăzi am terminat de citit volumul doi din trilogia Furnicile, de Bernard Werber şi m-am trezit întrebându-mă dacă nu cumva ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a om_rî o mică insectă. :))
Vouă vi se întâmplă să intraţi atât de adânc într-o carte, încât să vă confundaţi cu personajele sau am eu un deranjament la ţiglele de pe casă?
Mă cufund în cărți ca într-o cadă plină cu apă caldă și parfumuri exotice, nu mai aud nimic în jurul meu, de parcă aș avea căști în urechi și plutesc ușor alături de eroi, împărtășesc cu ei aventuri, necazuri și bucurii, dorințe și frustrări, râd și plâng alături de ei. Fiecare pagină întoarsă este o nouă ușă deschisă către lumi necunoscute, în care mă pot pierde fără să mă tem. Literele devin o poartă magică către trecut sau viitor, către realități alternative sau către universuri fantastice.
Personajele prind viață în mintea mea, devin prieteni și confidenți. Mă simt ca și cum aș putea pătrunde în sufletul lor, în gândurile lor cele mai intime. Simt adrenalină în timp ce călătoresc alături de ei prin lumi periculoase, simt inima mea bătând mai tare în momentele de suspans, iar uneori simt lacrimi stropind paginile când tristețea lor devine și a mea.
Fiecare frază este ca un fărâm de adevăr care îmi intră în piele și mă face să mă gândesc, să reflectez, să înțeleg mai mult decât am învățat din lumea reală. Cărțile mă învață empatie, compasiune și nevoia de a explora nuanțele fiecărei povești și ale fiecărui personaj. În fiecare cuvânt, găsesc o bucată din mine și din ceilalți, într-un dans subtil al gândurilor și sentimentelor.
În această cadă imaginară de cărți, timpul pare să încetinească sau să dispară cu totul. Paginile curg ca apa, iar cu fiecare pagină întoarsă, eu mă reîntorc la mine însumi, refăcându-mi propria călătorie interioară. Și în cele mai întunecate nopți sau în cele mai strălucitoare zile, știu că întotdeauna voi găsi refugiu în această lume între pagini, unde imaginația și realitatea se împletesc într-un dans atemporal.
Fata, cam aglomeratie la tine in dormitor daca-ti duci eroii si in pat:).Bine ca nu mai citesc beletristica de cativa ani, eu car in pat numai idei si concepte, dar tot inghesuiala mare e, doar ca in capul meu, nu in pat.Si se duce naibii somnul…
In sfarsit, am aflat motivul pentru care toata lumea iti spune ca ai ceva la cap(sau in cap? ). :))
Ce imi recomanzi, din ceea ce devorezi tu?
Istorie, antichitate, sociologie, politologie, psihologie, parapsihologie, paranormal, geografie, medicina, biografii, religii…chestii neimportante si plictisitoare:)).Daca te pasioneaza ceva din astea pot sa-ti fac recomandari:)
Sa zicem ca as vrea sa rasfoiesc putin prin psihologie si biografii. Ce imi recomanzi?
Cum, pe tine nu te adorm instantaneu cartile astea de teorii si concepte ? La mine era invers cand eram la liceu, eu stateam toata noaptea sa citesc Alexandre Dumas tatal, dar un manual de scoala ma-ar fi adormit instantaneu ! Am refacut experimentul si acum mai recent adult, cand am inceput sa citesc o carte de calatorie scrisa de un tip mai filozof (care chiar se zice ca scrie destul de antrenant fata de alti filozofi, dl Alain de Botton)…m-a adormit dupa 1 1/2 paragraf imediat in fiecare seara, seara de seara, dar nu m-am lasat pana nu am terminat cartea, pt ca era prima pe care incercam sa o ciresc din 2010 incoace si m-am ambitionat…noroc ca e o carte subtire de numai 100 de pagini din care 2/3 erau fotografii din aeroportul Heathrow !
Citeam candva si eu astfel de carti, dar unele imi provocau dureri de cap, de la prea multa concentrare. :))
Daca nu mi se intampla, fac sa mi se intample :)
Asa am invatat ca se citesc cartile, intrand in pielea eroilor, transpunandu-te in timpul lor… Pe de alta parte, depinde si de cat de bine scrisa e povestea, cat de talentat povestasul
Lui Dumas tatal nu ii putem contesta talentul de scriitor. ;)
Deci nu sunt singura. :))
Din greu cand eram mic :D. Am fost toti vikingii, soldatii din armata rosie, cavalerii cruciati si orice avea sabie-buzdugan-ciocan (arcul era de fete in opinia mea, acum foarte schimbata :D). Toate astea au tinut pana am devenit ceva mai analitic si inevitabil aproape toate personajele ajungeau sa ma enerveze datorita unor decizii considerate de mine gresite. Asadar, daca nu-i admiram, nici nu voiam sa fiu ca ei. Uneori am problema opusa. Admir eu grozav personajul, dar stiu fara putinta de tagada ca n-as putea fi ca el :D. De fapt cred ca am o stare patologica de multumire cu mine insumi in ultimii ani :)). Mi-ai dat de gandit :))))). Dar si eu ma implic in carti. Doar ca nu ma mai pun in rolul personajelor. Dar ma implic grozav. Imi e insa foarte greu sa mai gasesc personaje pe care sa le admir.
Am trecut si eu demult de perioada in care ma contopeam cu femeile frumoase si iubite din carti, dar am descoperit astazi ca pana si un SF ma poate da peste cap, daca vine cu idei noi sau bine formulate. :)) Mai om_ri furnici? :-P
Uite, eu l-am admirat si l-am re-zeificat pe Leto, din Dune, de Frank Herbert. :))
Pai nu om_ram nici inainte :D. Decat daca ma muscau. Daca musca…atunci e ecologie. Eu sau ea!
Cele rosii sunt nesuferite, au o ciupitura asa dureroasa…
Printre multele lucruri pe care nu le mai fac in ultima vreme este si acela de a citi. Nu mai citesc. Nu ca nu vreau dar nu prea mai pot sa ma concentrez. Timp s-ar gasi daca as dori. Pe de alta parte cartile fundamentale ale literaturii mi-ai trecut deja prin mana. Unele de mai multe ori. Nu stiu cum ar trebui sa fie o carte ca sa ma mai atraga. Am o carte, catalogata ca foarte buna, pe care n-am reusit s-o termin. Magicianul este si nu cred ca o voi termina vreodata. Nu-mi place, dar absolut deloc.
Sa ma confund cu vreunul dintre personajele cartii nu mi s-a intamplat ci sa imi doresc sa rescriu parti din anumite carti :) Deci, stai linistita, si eu mi-as putea pune niste intrebari despre mine :)
Nu m-am confundat cu personajele dar am trait acele intamplari cu ele deodata si mi-a placut grozav. Am citit si eu Regina Margot. Eu o consider una dintrec ele mai frumoase povesti de dragoste din literatura universala.
Cand aud de magicianul ma dor ganglionii si mi se umfla. Daca aud persistent dau in soc anaflilactic si cad secerat! :D E oribila!
Doamne, Vladimir, cartea aia mi-a fost recomandata calduros de vreo trei persoane si una s-a si oferit sa mi-o imprumute ca s-o citesc. Am luat-o si cu mare greutate am ajuns la pagina 175, tin minte perfect. Dar am crezut ca innebunesc citind la ea, atata este de plictisitoare si de indigesta. Mi-am marturisit neputinta si, dupa vreo 3 ani i-am inapoiat-o omului. I-am spus ca nu mi-a placut si ca nici n-am terminat-o si cred ca si-a imaginat ca-s tampita, dupa fata pe care a facut-o ;))
Multumesc! Pana azi am crezut ca sunt eu nebuna. :))
Nu, nu, e total cumplita! Un fel de monument ridicat cartii aleia pe care cand o citesti simti cum te gadila diverse si trebuie sa te scarpini, pe urma ti-e sete, pe urma e ceva televizor… :))))
Stiu genul ala de carte pe care o tot dai deoparte, dupa fiecare 2-3 pagini. :))
Si ce fel de oameni sunt aia care o recomanda cu asemenea entuziasm?
M-ati facut curioasa. Trebuie neaparat sa incerc si eu sa o citesc. :))
Vienela, nu ai ce citi, nu-ti pierde timpul. E oribila, exact cum a spus Vladimir.
Elly, sunt tot mai curioasa. Am cautat acum alte pareri si primul site care mi-a iesit in cale o recomanda cu mare caldura. La fel de entuziasmati sunt si multi dintre comentatorii de acolo.
Nu stiu cum reusesc sa evit mereu tastarea literei p. :))
Nu am citit Magicianul. Dar am simtit si eu nevoia de cateva ori sa rescriu mai ales sfarsitul unor carti. :))
Am citit-o cand eram destul de micuta si este inca foarte vie in memorie Margot si iubirea ei. :))
Si mie imi place sa fie liniste cand citesc, sa fiu singura, sa nu ma deranjeze nimeni. Am un caiet in care scriu ideile frumoase din carti. De curand am citit Frankenstein, iar acum citesc Ghimple-Netotul.:)
Eu pot citi si daca bubuie muzica, pantru ca ma fura actiunea si nu mai aud nimic. Cum ti se pare Ghimple-Netotul? Merita efortul de a o citi?
E cartea preferata a lui Ovidiu. A zis ca e una dintre cele mai frumoase carti pe care le-a citit vreodata. Si il cred pe cuvant, a citit cateva mii pana acum:))
Inca nu am reusit sa o termin, sunt povestioare scurte, dar care au cate un mesaj important. Imi place.
si eu patesc asta uneori, mai ales la autori ca rushdie sau llosa. efectiv ma fascineaza. partea proasta e ca fiecare carte de dupa nu mai are nicio sansa cu mine :)) d-aia dupa llosa aleg mereu ceva ultra usor, ca macar sa nu aiba de patimit :))
Mi-am notat si numele recomandate de tine, sa caut la biblioteca. Multumesc. ;)
Da, mi se intampla sa ma gandesc mult timp dupa ce termin o carte la peisajele descrise, la itnriga, la personaje si sa le asociez cu locurile si oamenii intalniti de mine.
In ultimul timp am obiceiul sa citesc rar si mult. De exemplu pot da gata un roman de 500 de pagini intr-o zi jumate si apoi sa nu mai citesc o luna. In trecut citeam cate 50 de pagini pe zi si aproape continuu.
Probabil si lipsa timpului liber isi spune cuvantul. Si da, mi-este dor de vremea cand aveam vreme de citit.
Inainte de a-mi da demisia de la locul de munca, sufeream ca nu mai aveam timp de citit. Acum recuperez. :))
La peisajele descrise in carti nu ma gandesc prea mult dupa ce las cartea din mana, dar la oameni, o pot face ore in sir.
Mie nu mi s-a intamplat, dar referitor la furnici … de cand am vazut filmul “The Ant Bully” si eu ma gandesc de doua ori inainte de a om_ra o furnica :D
Pe mine in general filmele ma impresioneaza mult mai putin decat cartile. Dar vreau sa vad si eu filmul asta.
Desigur ca mi s-a intamplat. Tuturor ni se intampla, celor care ne place sa citim. Asta e si placerea cititului, sa te transpui in personaj si in timpul acela. Uneori imi doresc sa fi nascut prin secolul XIX.
sa ma* fi nascut. sorry
Mie mi-ar fi placut sa fi trait chiar mai devreme, probabil in epoca lui Ludovic al XIV-lea. :))
Ma bucur vazand ca suntem atat de multi. Ma gandeam ca am eu ceva probleme la cap. :))
Regii nisipurilor de G.R.Martin !
Ai scris de mai multe ori ca stai la bloc, asa ca nu ai tigle pe casa! :D
Dar multe dintre personajele cu care ma confund locuiesc la casa, oate chiar au tigle. :-P
Notat si Regii nisipurilor de G.R.Martin. Multumesc.
da, ma transpun adesea in carte, daca nu reusesc asta se cheama ca nu prea m-a convins autorul! am mereu regrete cand se termina, ma obisnuiesc cu atmosfera si parca nu vreau sa ma recuplez la alta :D
Intr-adevar, nu toate cartile reusesc sa transmita acel ceva care sa te deconecteze de la realitate.
n-ai deranjamente, se întâmplă. De fapt e singura activitate pe care eu o prestez lăsându-mi copilul de izbeliște, astfel că dacă până acum nu mă putea suferi când citeam o carte pentru că nu o prea băgam în seamaă, acum în pre-adolescență, are perioade când mă roagă să citesc, să nu-i mai văd toate prostioarele …
:)) Cand era Ionut mititel, in primii ani de scoala, seara stateam amandoi in pat si citeam.Imi este dor de vremurile alea. Dupa ce a terminat de citit Harry Potter a spus ca nu poate scrie nimeni o carte la fel de buna si a decis ca nu va mai citi. Din pacate, s-a cam tinut de cuvant. Nu cred ca a mai citit 10 carti. :(( Si nu stiu cum sa il conving sa reinceapa.
Filmul e de un eros prea picant! Nu asa am vazut-o eu pe regina si nici Dumas!
Nu am vazut filmul. In general evit sa vad filmul dupa ce termin de citit cartea. Niciodata nu este asa cum mi-am imaginat eu.
Ha,ha,ha…sigur ai tiglele in ordine ! Sau suntem mai multi cu aceasi problema ! :)
Oricare ar fi situatia, sunt fericita ca nu sunt singura. :))
N-ai, draga mea, nimic la acoperis. Daca nu ne-am lasa purtati de carti in alte lumi la ce ne-ar mai folosi cititul?
Totusi, Bogdana, sa ajung sa ma intreb daca sa om_r sau nu o furnica gasita pe gresia din bucatarie? :))
ce misto, am vazut ca mai e cineva care ti-a recomandat aceeasi carte ca si mine :). cu siguranta ar trebui sa avem respect fata de toate vietatile (pe cit posibil). ai vazut filmul “7 ani in Tibet”? acolo era vorba de rime
:)) Cu atat mai mult trebuie sa o caut si sa o citesc. Nu l-am vazut, desi am auzit doar de bine despre el. Dar stii cum este Mihai, nu prea il atrage acest gen de filme, iar daca nu este acasa, eu prefer sa stau la calculator. :))
Ca sa dau falsa impresie ca stau bine cu capu’
mi-am pus tabla pe casa ca sa nu se mai vada tiglele deranjate rau de tot :)
:)) Asta voi face si eu. Si ma feresc sa vorbesc despre asa ceva cu oameni care stiu ca nu m-ar putea intelege. :))
hmmm, acum ma gandesc la obiceiurile mele de lectura :
si imi dau seama ca in ultima vreme am ajuns sa citesc in general noaptea, inainte de culcare, cate pagini pot pana simt ca imi fug literele.
Mi-ar placea sa mai reflectez sau sa mai continui povestea in mintea mea, dar ma rapune oboseala.
La fel pateam si eu, pana acum o jumatate de an. Ma intorceam prea obosita de la servici si seara adormeam cu cartea in mana. :))
Si eu citesc acum trilogia Provence si la fel nu de putine ori cand inchid cartea raman dezamagit ca nu sant atunci acolo in acea lume minunata…
Ieri seara am citit pana pe la ora 2 noaptea si nu am putut adormii pana pe la ora 4 din cauza ca nu-mi iesea din minte deloc acel loc si actiune cartii… :(
Ninu, am primit atatea recomandari de carti, incat am de lucru pana la sfarsitul anului. Notata si Provence. Multumesc.
Asa am patit eu cand am citit seria Dune. Ore intregi nu ma lua somnul dupa ce inchideam cartea.
1. Daca Magicianul e o carte scrisa de dl John Fowles, eu cred ca am citit-o intre 16 si 17 ani, nu mai tin minte ce era in ea, dar nu tin minte sa-mi fi displacut nici ea si nici o alta carte citita pana in 17 ani. E posibil sa fi fost si mai indulgent in perioda aia pt ca la 16 ani eram indragostit, iar intre 16 si 17 ani eram si preocupat sa imi fac planuri de a-mi pierde virginitatea, deci e probabil ca am rasfoit toate cartile citite in trim 1 si 2 al acelui an scolar efectiv total fara sa fiu atent la ele.
2. Sper ca a vazut toata lumea filmul Regina Margot cu d-na Isabelle Adjani in rolul titular. Daca stiti pe cineva de sex masculin intre 26 si 46 de ani care sa semene asa la aer general cu d-na Isabella Adjani cum arata ea in 1994- hai, maxim maximorum 1996 (cand a jucat in Diabolique), zau ziceti-mi si mie ca de cand caut.
Rudolh, daca am stii pe cineva care sa ii semene, probabil l-am pastra pentru noi, mai ales cele care nu sunt deja intr-o relatie. :))
E clar, suntem mai multi cu aceleasi probleme :))) E un sanatoriu intreg :))) Prima data s-a intamplat cand am citit “Margareta si maestrul” de Mihail Bulgakov, nu a reusit mama in niciun fel sa ma distraga. Cand am terminat cartea, era seara si ma intrebam ce caut eu in livada ? Si voi ce faceti de aveti atata timp de citit? Sa-mi fie cu iertare, dar eu abia apuc seara 2-3 pagini, ca ma ia somnul de la oboseala. In weekend ce mai recuperez, dar destul de rar in ultima vreme.