Despre caini numai de bine

Nu pot concepe viata fara caine. Bruno si Onix sunt parte din viata mea, din familia mea, din sufletul meu. Sigur ca mai avem si momente cand ma supara, caci asa e in orice casa, fie ca ai caine, fie ca nu. Dar ele sunt prea neinsemnate pentru a fi luate in calcul atunci cand vorbesc despre cainii mei. Si asa, in general, despre caini numai de bine.

Cainele este un animal deosebit, o fiinta care te intelege uneori mai bine decat de intelegi tu, un suflet care si-ar da viata pentru tine fara sa ezite vreo clipa. Cum ai putea spune ceva rau despre o asemenea minune a naturii?

Cainii mei imi inveselesc ziua inca inainte sa deschid ochii. Ei stiu inainte mea, ca m-am trezit si vin repede in pat sa ma salute cu boticurile lor umede, cu mustacioarele curioase, cu labutele insistente care imi cer sa deschid ochii.

Cainele este cel mai bun prieten al omului. Eu am doi cei mai buni asemenea prieteni si tare ma bucur traind alaturi de ei, caci nimic nu e mai placut pe lume decat sa stii ca esti iubit neconditionat indiferent daca esti bogat sau sarac, frumos sau urat, tanar sau batran, bun sau rau.

 

 

Incerc, la schimb, sa le ofer toata dragostea si toata atentia mea. Ma ingrijesc sa aiba tot ce le trebuie si nu uit nici o clipa ca sunt caini, nu oameni. Ii tratez ca pe niste caini. Poate ca unora le suna rau chestia asta. Daca se gandesc putin, poate descopera ca e de bine.

Incerc sa imi las cainii sa fie caini, sa vaneze pasari (nu reusesc, asta e clar, dar se distreaza si ma distrez si eu urmarindu-i), nu ii imbrac si nu ii impodobesc (am mai facut-o ocazional pentru cate o poza sau un scurt videoclip cu caini). Cand vreau sa le transmit un mesaj, un indemn, un “ceva” serios, nu vorbesc o ora, ca si cum ar fi oameni, caci nu ma vor intelege, ci “vorbesc” pe limba lor, intr-o limba pe care ei o pot intelege – prin gesturi, prin vorbe scurte pe care ei deja le stiu, prin puterea exemplului chiar.

E minunata viata alaturi de caini si eu continui sa ma mir de simplitatea lor, de bunatatea lor, de toata dragostea pe care o pot oferi fara sa ceara nimic la schimb. Ca sa intelegi toate astea, trebuie sa ai caine. Abia atunci vei putea vorbi si tu despre caini numai de bine.

 

 

Nu are nici o importanta rasa cainelui. Poti avea un husky, un rottweiler, un shih tzu sau un maidanez (sau doi), asa cum am eu. Inima cainelui e aceeasi, indiferent ce fel de blana il acopera, indiferent cat de mic sau mare este, indiferent de orice.

Si atunci, cum sa nu ii iubesti? Cum sa nu te miri? Cum sa nu faci tot ce iti sta in puteri pentru a le oferi o viata minunata?

Despre caini eu am scris multe articole. Am scris atat de mult despre Bruno (inainte de a o avea si pe Onix), incat o doamna m-a si certat, de parca as fi fost la stapan si as fi avut vreo obligatie la cineva sa scriu intr-un anume fel pe propriul meu blog, casa mea, locul meu pe internet pentru care platesc (o suma frumusica).

 

 

Va invit sa va aruncati un ochi pe textele cu si despre caini pe care le-am postat de-a lungul timpului pe blog:

• Cum sa nu iubesti cainii?
• Și-am plecat la vânătoare…
• Distractie alaturi de doi caini
• Ham caine talie mica, medie, mare
• Totul despre vederea cainilor
• Cât doarme un câine? Somnul la câini
• Vârsta câinilor în ani omenești, noua formulă din 2019
• 5 sfaturi utile pentru posesorii de câini. Tu câte respecți?
• Operatie sterilizare catea
• Listă alfabetică cu nume de câini masculi și femele
• De câte ori pe zi se scoate câinele afară?
• Cățeaua mea este în călduri – ce să fac?
• Cu ce se scoate mirosul de urină de câine/pisică/om
• Alergia la câine
• Câinele ciobănesc corb
• Cât de periculos poate fi să ai un câine ca Bruno al meu
• Biscuiți recompense homemade pentru câine