Enunțul  probei cu numărul patru din competiția Superblog (ați citit articolele mele?), purtând numele Tentații (i)rezistibile, își începe enunțul așa: “Pornind de la tema filmului “Tentații (i)rezistibile”, te invităm să ne scrii într-un articol cum crezi că se derulează viața de zi cu zi pentru cei care se confruntă cu o dependență, oricare ar fi aceasta”. Filmul prezintă povestea a trei dependenți de sex. Întâmplarea a făcut ca exact în ziua în care s-a anunțat proba, Vladen să îmi vorbească despre un alt fel de oameni dependenți.

Bolnavii de cancer, de talasemie sau aplazie medulară. Unii nu au nici o șansă încă din start. Tipul de cancer și mutația care l-a provocat le spune medicilor ce șanse are bolnavul. Prioritari vor fi întotdeauna cei care au mai multe șanse de supraviețuire. La fel procedează și cei care donează. Le vor oferi ajutor celor care pot fi vindecați. Unii aleg să doneze bani celor care cer, alții fac mai mult de atât. Eu tocmai atrăsesem atenția pe facebook asupra unei fete bolnave de cancer, care avea nevoie de bani pentru o nouă operație.

Sunt buni și banii, dacă avem de unde să dăm. Le pot prelungi sau chiar salva viețile. Însă putem face mult mai mult de atât pentru unii dintre ei, fără mari eforturi. Am putea salva mult mai multe vieți! Acești bolnavi sunt dependenți de noi! Viețile lor depind de bunăvoința noastră și de un efort minim. Pe internet sunt bloguri scrise de oameni bolnavi, oameni care și-au povestit chinurile, durerile, speranțele, oameni care au murit, lăsându-și pe bloguri cuvintele, pentru ca noi, cei care am rămas, să mișcăm ceva.

Unul dintre ei a fost Gherman Cezar, un tip pe care leucemia acută limfoblastică nu l-a speriat, nu i-a răpit simțul umorului și care, în clipa în care a aflat că nu se mai poate face nimic, nu s-a gândit la tinerețea lui pierdută, ci la mama care va suferi până la sfârșitul vieții pierderea lui. Nu am citit foarte multe articole (încă) de pe blogul lui, dar m-a captivat.

Alt băiat tânăr, învins în lupta cu boala, a fost Daniel Răduță. Blogul lui încă există. Cuvintele lui sunt acolo, nemuritoare. De la Vladen și de la el am aflat despre transplantul medular, despre faptul că “ÎNSCRIEREA în registrul donatorilor de celule stem înseamnă recoltarea a 2 fiole de sânge (cam cât se ia pentru analizele periodice de sânge) care se analizează și se păstrează în bancă. Donarea efectivă de celule stem are loc doar atunci când sangele donatorului a fost găsit ca fiind compatibil cu al unei persoane care are nevoie de transplant. Doar atunci donatorul vine și donează celule stem”. Nici recoltarea de celule stem nu este cu mult mai complicată.

Dependenții! Bolnavii sunt dependenți de noi, de solidaritatea noastră, de umanitatea noastră! Putem oferi viață cu eforturi minime! Nu vorbim aici de cazuri separate, de un bolnav sau doi. Vorbim de toți cei cărora le-am putea salva viețile, de cei mulți, care speră să găsească donatori, oameni care să le ofere VIAȚĂ! Vorbim de oameni care se uită la occidentali, sperând ca și românii noștri să meargă fără teamă să doneze, așa cum se face în țările civilizate!

Mulți dintre cei care mă citesc sunt bloggeri. Poate că nu veți merge să vă înscrieți la aceste bănci. Dar haideți să facem împreună ceva, ca lumea să afle că ele există, așa cum există și oameni dependeți de compasiunea noastră. Haideți să povestim lumii despre aceste bănci, să îndemnăm oamenii să doneze celule stem, să salvăm vieți! Haideți să nu așteptăm până când oamenii vor afla de aceste bănci de nevoie! 

Persoanele cu vârsta între 18 şi 45 de ani şi cu o stare de sănătate generală bună se pot înscrie pentru a deveni donatori voluntari de celule stem hematopoietice. Cei înscrişi în Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice pot dona până la vârsta de 60 de ani. Mai multe detalii despre donarea de celule stem (care nu implică nici un risc pentru donator) găsiți aici.