Dependența de călătorii vs dependența de țigări

Curiozitatea înnăscută, setea de frumos și nevoia de nou mă făceau să visez la dese evadări din cotidian. Sufletul meu voia să îmbrățișeze exoticul din locuri și oameni. Ah, cât de tare îmi doream să descopăr cultura altor popoare, să înțeleg ce îi desparte și ce îi unește pe umani! Aveam hărți și diverse cărți pline de informații. Îmi alegeam câte un loc de pe pământ și citeam totul despre el. Desigur, nu era de ajuns. Una este să îți povestească alții și alta este să vezi cu ochii tăi.

Îmi imaginasem de multe ori călătoria spre și prin Sardinia. A fost chiar mai mult decât mintea mea îndrăznise să spere. Dar, vai! Drumul spre casă m-a adâncit într-un coșmar la care nu mă așteptasem și din care am învățat o lecție importantă. Sunt dependentă de țigări, iar zborurile prea lungi, ca și cele cu escală prin aeroporturi unde fumatul este interzis, mă bagă în sevraj. La Londra am stat o oră și jumătate, dar mi s-a părut a fi un an. Voiam să fumez și nu aveam unde. Nici timp să ies din clădirea uriașă nu aveam.

Pentru vacanța în Spania m-am pregătit mai bine, însă coșmarul neputinței de a fuma atât de multe ore m-a urmărit până pe plajele însorite de pe Costa del Sol și înapoi, în veșnic bântuita de vânturi Scoție. Fumătorii care au zburat cu avionul știu despre ce vorbesc: pe lângă zborul propriu-zis, mai sunt orele în care trebuie să aștepți până la îmbarcare, apoi timpul petrecut în aeroport din cauza escalelor, plus multele minute până îți recuperezi bagajul și până ajungi afară, la aer.

Ce fel de călător ești tu, Vienela? Dependența de călătorii vs dependența de țigări => o luptă din care, de cele mai multe ori, iese învingător viciul cu gust amărui de plămân afumat. Sunt atât de multe locuri pe care aș vrea să le văd! Pentru cele din apropiere îmi fac repede curaj. Dacă sunt mai departe, spun pas chiar înainte de a calcula serios timpul. Să merg cu mașină/tren/bicicletă nu am răbdare. Avionul este singurul mijloc de transport la care mă gândesc când plănuiesc o nouă călătorie.

Discutam ieri cu Mihai despre Japonia. La un moment dat m-a întrebat dacă mi-aș dori să o văd. Nu l-a mirat răspunsul meu, “Da, cu siguranță, dar asta nu se va întâmpla niciodată. E prea departe, aș zbura prea mult și, în consecință, aș sta prea mult fără să fumez.”. A dat din cap, înțelegător, și mi-a aruncat întrebarea-capcană: “Dar Africa?”. M-am înflăcărat imediat, ca o țigară abia aprinsă din care tragi cu sete. “Eh, Africa e cu totul altceva! Pentru Africa aș face oricând acest sacrificiu.”

În concluzie, în sufletul meu nu se dă lupta între dependența de călătorii și dependența de țigări, ci între dorința de a vizita anumite locuri de pe pământ și nevoia de a fuma. Dacă e vorba despre țări/zone pe care îmi doresc cu toată puterea inimii să le văd, atunci țigările trec pe locul doi.

Pentru cei care sunt curioși să afle care sunt locurile spre care vreau să călătoresc și pentru care aș renunța la țigări oricâte ore ar fi nevoie, iată lista scurtă: oriunde în Africa, desigur, din nou Spania, Franța, Israel, Norvegia, SUA (special pentru a vedea Marele Canion și Cascada Niagara, plus câteva zile prin sălbăticia din Alaska).

Voi cum vă descurcați în avion când e vorba de zboruri lungi? Care sunt locurile spre care vă doriți neapărat să călătoriți?

Edinburgh – vedere de la castel: