Depărtarea nu este depărtare dacă sufletele sunt apropiate

Jurnal de femeie simplă (83)

Astăzi (10 octombrie 2015)… trăiesc o zi ciudată. Lejeră, dar totuşi aglomerată… Pustie, şi totuşi atât de plină…

Mă gândesc… la Mihai. Prietenii ştiu de ce.

Sper…să fie viabil proiectul meu de a scrie despre Ploieşti în orele când cartea de pe noptieră nu este ancorată în realitate, când legendele florilor par ofilite, când din fotografii îmi zâmbeşte natura, iar pe un blog de pisici joacă probabil şoricei.

În casă… ni s-a părut aseară că e cam frig. Ca să nu dăm drumul la centrală încă din octombrie, am ales să aprindem pentru scurt timp cuptorul aragazului, fără să ştim că din tavă căzuse nişte ulei. Când ne-am dat seama, întreaga casă era deja învăluită într-un fum gros, aşa că am fost nevoiţi să ţinem toate geamurile deschise două ore. Aviz amatorilor de internet!

Pisicile mele…atrag zilnic privitori miraţi. Unii doar le admiră, alţii vorbesc cu ele şi încearcă să le atingă prin plasa montată chiar înainte de venirea frigului. Credeţi că ar trebui să şterg mai des geamurile, dacă tot ridică atâta lume ochii spre ele?

Câinele meu…a văzut pe internet o poză haioasă şi acum insistă să-i fac şi lui una asemănătoare, cu nepoata în rolul Scufiţei şi cu el în rolul lupului (deghizat în bunicuţă).

Prin Ploieşti… miroase a viitoare ninsoare. E frig, atât de frig încât să-mi fie teamă să ies din casă.

Prin blogosferă… am trimis un mesaj cât se poate de serios: doresc să fac schimb de linkuri cu alţi bloggeri. Dacă sunteţi interesaţi sau ştiţi pe cineva care ar putea fi interesat, lăsaţi un comentariu aici sau trimite-ţi un mail.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să mă organizez şi să învăţ să trăiesc având bărbatul plecat departe, la 1946 kilometri.

Un citat/proverb favorit… Depărtarea nu este depărtare dacă sufletele sunt apropiate.

În lumea noastră agitată și plină de tehnologie, în care distanțele geografice par a fi reduse la simple coordonate pe harta virtuală, este ușor să ne lăsăm captivați de iluzia că depărtarea fizică înseamnă, în mod inevitabil, depărtare emoțională. Cu toate acestea, există un adevăr adânc și reconfortant în ideea că depărtarea nu este cu adevărat depărtare atunci când sufletele noastre sunt strâns împletite.

La nivelul cel mai fundamental, suntem ființe sociale cu nevoia de conexiune și relații umane. Cu toate că distanțele geografice pot separa corpurile noastre, ele nu pot schimba natura noastră interioară și dorința noastră de a rămâne conectați. În esență, depărtarea fizică nu trebuie să fie sinonimă cu depărtarea emoțională. Mai degrabă, aceasta ne oferă oportunitatea de a descoperi dimensiuni noi ale legăturilor noastre, unde sufletele noastre pot rămâne apropiate, chiar dacă spațiul dintre noi pare vast și insurmontabil.

Sufletele noastre, cu toată complexitatea și profunzimea lor, nu sunt limitate de granițele geografice sau de barierele fizice. Ele au puterea de a transcende spațiul și timpul, de a crea poduri invizibile care unesc inimile aflate la distanță. Comunicarea modernă, prin mijloace precum internetul, telefoanele mobile și rețelele sociale, devine adesea vehiculul prin care sufletele pot interacționa și se pot hrăni reciproc cu emoții, gânduri și iubire.

Într-o lume caracterizată de călătorii rapide și conexiuni instantanee, este adesea ușor să uităm că esența relațiilor noastre rezidă în profunzimea legăturilor sufletești, nu în distanța fizică dintre noi. Poate fi o provocare să menținem această perspectivă, dar este esențial să ne amintim că depărtarea poate avea o dimensiune iluzorie atunci când ne concentrăm pe forța interioară a conexiunii noastre sufletești.

Oamenii care au experimentat separarea geografică pot confirma că, în ciuda distanțelor, legăturile cu cei dragi pot rămâne neștirbite. Sufletele noastre păstrează amintiri comune, emoții împărtășite și trăiri ce definesc legătura noastră. În astfel de situații, depărtarea devine doar o aparență, iar sufletele noastre continuă să danseze în armonie, chiar și în absența prezenței fizice.

Prin urmare, putem concluziona că depărtarea nu este cu adevărat depărtare atunci când sufletele sunt apropiate. Aceasta este o invitație la a ne îndrepta atenția către esența profundă a relațiilor noastre și a înțelege că legăturile noastre emoționale sunt mai puternice decât orice barieră fizică. În lumea noastră din ce în ce mai interconectată, putem găsi confortul în știința că, în ciuda distanțelor aparente, sufletele noastre pot continua să pulseze într-un ritm armonios, întreținând legături care rezistă trecerii timpului și a spațiului.

O fotografie preferată… captură din jocul de LOL (League of Legends). :)