Timp de aproape doi ani, băiatul meu a fost topit după un joc de strategie, numit Conquer. Ne distram mult pe seama lui, dar începusem să mă şi tem, văzând că totul în mintea lui se raporta la CP. Într-o zi la masă, după o altă scumpire, încerca să calculeze de câţi CP ar avea nevoie pentru a cumpăra o pâine. Atunci cred că şi-a dat seama cât a mers de departe şi a mai redus perioada de joacă, încercând şi alte jocuri.
Îşi făcuse o prietenă din Filipine cu care vorbea tot mai mult, care îl ajuta în joc, ea având un level mult mai mare, ca într-un final să înceapă să vorbească şi pe mess.
Devenise curios, ar fi vrut să o vadă cum arată, dar fata nu îşi punea poza la avatar. Tot ce ştia despre ea era că avea 18 ani (cu doi mai mult decât avea el), că o chema Catherine, că locuia în Filipine şi vorbea foarte bine limba engleză. Bine-nţeles că toate astea puteau fi false.
Dar noi profitam şi râdeam de el, întrebându-l ce ar face dacă s-ar trezi cu ea la uşă. Îi spuneam că s-ar putea să fie foarte urâtă, grasă, cu ciupituri de vărsat pe faţă, cu ochelari şi sigur cu ochii oblici.
Într-o seară, urmăream un documentar despre Filipine pe Discovery şi am aflat care este delicatesa preferată de acel popor insular. Ouă de raţă ţinute 18 zile la clocit, până când bobocelul se formează, dar nu are încă oasele tari, mâncate crude, cu puţin oţet.
Atât ne-a trebuit. Am râs zile întregi pe seama lui şi a Catherinei, imaginându-ne diverse situaţii în care ei s-ar fi întâlnit pentru a servi acest balut, oul de raţă înainte de eclozare, despre care se spune că ar fi un puternic afrodisiac.
Între timp lucrurile s-au schimbat, el şi-a făcut prietene în viaţa reală, probabil şi Cati, cum îmi plăcea mie să îi spun, şi-a găsit vreun iubit, că nu mai vorbesc.
Asta e un meniu sanatos, cu multe proteine(si pui si ou, 2 in 1).Cred ca salmonela e bonus:)))
Prajita bine, merge :)
La ale tineretii valuri nu cred ca-i pasa lui prea mult de ouale de broasca testoasa :)
Mie mi-a cazut cam greu meniu acesta!!! Tocmai am venit de la masa!
Nu ma mai mira nimic:| in curand o sa se manance si pietre trase la tigaie sau mai stiu eu ce:| In multe culturi mancarurile astea pe care eu le consider ciudate (asta care ai zis’o tu acum, broaste, serpi, caini, etc) sunt considerate specialitati asa ca…:))
Prieteniile astea pe mess si la distanta vin si trec… mai rar se lasa see you ceva serios :D
Câh :))) Asta referitor la ratustele alea…
Cat despre povesti virtuale…sunt dragute. Mai interesant e daca trec in real… ;)
Hahaha, am o colega filipineza la servici si cand ma intalnesc cu ea (eu lucrez doar vara deocamdata, deci e mult de asteptat :)) am sa o intreb de delicatesa asta ;).
am vazut si eu documentarul dar nu stiu daca pe Discovery, insa tema era aceeasi :D si da … e putin scarbos dar cred ca asta e un bun exemplu pentru cat de diferiti suntem :)))) … lor le place rata noua cozonacul :D … oare lor le place cozonacul? :))
Doamne cum arata oul ala….
Si eu am avut in adolescenta tot asa o prietena din Filipine…Cred ca oamenii de acolo sunt tare singuratici :))
Sa stii ca da. In vremea in care mIRC-ul era la putere, cand asteptam sa ma “intalnesc” cu cuceririle autohtone, din cauza nick-ului in engleza intrau in vorba cu mine foarte multe tipe din Filipine, Indonezia, Sumatra.
La un moment dat ma intrebam daca oamenii aia n-au altceva de facut.
pfff…, mi-ai facut o pofta.. :)
bine ca nu au apucat sa manince impreuna dintr-un astfel de ou ca tare mi-e teama ca s-ar fi cimentat o relatie greu de distrus … :D
îîîî !!!! bleah !
hahahaha:)) Vezi? de aia nu-mi place mie sa ii zic mamei de prietenii mei:)) face misto de mine! :)) mwahaha!
Hahaha…bietul Ionuţ! Răilor!