Degeaba e inovație, dacă nu e și inspirație

Pare un simplu robinet. Nici mai mare, nici mai mic decât alte robinete. Lucește argintiu sub lumina becului ascuns dincolo de-un abajur pe care artistul a pictat felii de portocală, delicatese vizuale pentru ochii flămânzi de frumos. Nu știe să picure – semn că-și vede de treabă fără să enerveze pe nimeni. E purtător al unor ape de obicei tulburi, pe care mulți oameni le lasă la decantat înainte de a le dezlega misterul. Alții, mai grăbiți sau mai plictisiți, le varsă într-un final la canalizare, fără păreri de rău. Nici robinetul nu suferă. Menirea lui nu e să adape ființe care nu s-au strofocat deloc să-i caute comorile ascunse dincolo de timp.

Uneori tace. El, robinetul. Închis în sine ca-ntr-o cutie, își ține apele tăinuite în bezna țevilor. Chiar de-l rogi, de i te ploconești, de faci promisiuni, el tace. Alteori poți avea senzația că ai aterizat în marea unde toate apele se adună. Îndopate parcă de calciu, magneziu și alte elemente necesare vieții, ideile cresc, se umflă, se dezvoltă și se adună. Unele pe blog, altele în ciorne care poate vor vedea vreodată lumina internetului. Sau poate vor muri, uitate în bucătăria blogului. Până la urmă, chiar și acest articol este despre cum uneori robinetul se deschide și mă ajută să scriu, să scriu, să scriu, să trimit către voi, cunoscuți și necunoscuți, fragmente din ceea ce gândesc. Și cum alteori, vorba poetului:

Degeaba e inovație, dacă nu e și inspirație!

Cele 12 cuvinte (oameni, purtator, calciu, timp, strofocat, robinet, final, urma, cutie, aterizat, inovatie, delicatese) au avut puterea de a convinge robinetul să își reverse apele timp de două paragrafe. Poate mai multe și mai curate ape au primit cei pe care îi puteți găsi aici.