Putem defini oamenii dintr-o privire? Uneori da, alteori nu… De câte ori stau la coadă la supermarket obişnuiesc să studiez oamenii din jurul meu şi mă întreb ce fel de viaţă duc. Mă uit la felul în care se poartă, la ceea ce au în coş şi încerc să îmi imaginez ce meserie au, cum sunt ei în familie sau în societate.

      Cel mai greu este când văd bărbaţi obosiţi, gârboviţi, cu ochii lipsiţi de strălucire, nepăsători la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Îmi dau seama că au fost şi ei tineri cândva, probabil erau veseli, plini de viaţă şi de speranţe, ştiau că pot câştiga orice luptă. Probabil au alergat după fete, au dansat la chefuri şi s-au bătut la colţul blocului, cu zâmbetul pe buze.
      Văd femei încercănate, îmbufnate, ţipând nervoase la copii. Le văd uitându-se de două ori la preţul unui produs înainte de a se hotărî dacă să-l pună în coş sau certându-se cu soţul care ar vrea să cumpere o bere. Ştiu că aceste femei au avut cândva 18 ani, ştiu că roiau băieţii în jurul lor, ştiu că râdeau tot timpul, că nu ieşeau din casă pâna nu se găteau trei ore la oglindă. Ştiu că au cunoscut iubirea şi că l-au aşteptat pe Făt-Frumos cu calul alb.
      Văzându-i acum atât de trişti sau nepăsători mă întreb unde a dispărut tânărul care avea curaj să înfrunte lumea cu mâinile goale şi când s-a transformat copila blândă şi visătoare într-o scorpie cicălitoare? Mă întreb dacă îşi dau seama că s-au transformat, că viaţa nu le-a oferit tot ce speraseră, dacă sunt apăsaţi de regrete sau îşi continuă drumul fără să privească în urmă?
Puteti defini oamenii dintr-o privire?