Declarație de dragoste emoționantă – Eva către Adam
Am început să te caut de când în mine s-a trezit feminitatea. Declarație de dragoste emoționantă – Eva către Adam. Am început să te caut de când în mine s-a trezit feminitatea. Ştiam că, undeva în lume, mă aştepţi. Știam că mă cauţi și mă doreşti.
Am început să te caut înainte de a înţelege că te vreau. Simțeam că îmi lipseşti. Fără tine sunt incompletă. Te căutam cu gândul. Apoi te căutam printre oameni. Iar te căutam în stele.
Trupul meu a ştiut că are nevoie de tine, chiar şi când mintea refuza să creadă. În mine se năştea o dorinţă tulburătoare, confuză. Era un freamăt de neoprit. Îmi aducea fiori sub piele. Mă făcea să mă zvârcolesc noaptea în aşternut, căutând ceva ce nu aveam.
Citate de dragoste emoționante.
Dacă îți este mai ușor, poți asculta aici înregistrarea acestei declarații de dragoste pentru el.
Se născuse o nouă dimensiune a iubirii. Eva către Adam într-o declarație de dragoste emoționantă
Trupul meu renăscuse, cald şi moale. Sufletul meu era bolnav fără să ştie. Se ofilea de dorul tău, deşi nu te cunoştea. Undeva în adânc, spiritul meu plutea pe mări învolburate. Lupta cu vântul de miazănoapte, încercând să alunge frigul şi frica. Te dorea pe tine.
Știa că ai puterea de a alunga duhurile rele. Simțea că alături de tine putea face marea călătorie pe drumul vieţii în siguranţă. Îmbătați de fericire, ca într-un dans sincron. Osmoza la care visam era imaterială şi totuşi atăt de pregnantă!
Ne-am născut ca o singură fiinţă, contopiţi într-un întreg atotputernic, infinit. Un androgin care a speriat zeii nemiloşi. Ne-au despărţit, condamnându-ne la o viaţă incompletă. La căutări haotice. Rătăcim pe drumurile vieţii, în căutarea jumătăţii care să ne completeze. O jumătate cu care să formăm, iar şi iar, întregul de altădată. Ființa cu care să ne contopim până la pierderea identităţii, formând un singur suflet.
Unde ai stat ascuns, al meu suflet-pereche, a mea dragoste ce trezește emoții?
Mă număr printre norocoşii lumii. Te-am regăsit, bărbat al trupului şi sufletului meu! Plutesc. Te-am recunoscut din prima clipă! Erai aşa cum te visasem în nopţile reci, pline de dor! Erai puternic, fără a fi brutal. Bărbat spiritual, fără a fi ironic. Erai blând, fără a fi molatic.
Puneai pasiune în tot ce făceai. Îmi dăruiai iubire şi îmi închinai ode. Spuneai că sunt dulce şi caldă ca mierea. Eu simţeam că şi aici ne completăm. Te vedeam ca pe o lacrimă din Chios*. O perlă de mastic, întărită peste trupul meu rănit, protejându-mă de vânturile rele.
Ţi-am dăruit tot ceea ce îţi lipsea pentru a fi complet. Scurtul nostru popas pe pământ am vrut să îţi aducă fericirea. Să te întregească. Ţi-am dăruit trupul meu diafan. Până și sufletul meu inocent ți-am dăruit.
M-am dăruit cu totul ţie, bărbate! Întrepătrunşi, am simţit că învingem iar zeii. Puteam să stăpânim pământul. Până la ultima respiraţie vom fi împreună, uniţi de parfumul dragostei, al sacrificiului și dăruirii.
Te pot recunoaste cu ochii închişi, sufletul meu pereche! Declarație de dragoste emoționantă – Eva către Adam
În jurul tău, îngemănate într-o aură, se regăsesc esenţe pe care le cunosc. Sunt arome care te reprezintă, arome doar ale tale. În jurul tău miroase întotdeauna a cămaşă proaspăt spălată. Miroase a jocuri de cuvinte și a barbă crescută peste noapte. Parfumul tau? Forţă plină de tandreţe și râs solar.
Când mă cuibăresc în brațele tale, mă simt învăluită de arome de bergamotă, scorţişoară, măr şi citrice. Sunt amestecate cu genarium, muşchi şi cuişoare. Lasă în urmă puterea lemnului de santal şi a cedrului. Atâtea arome se regăsesc în parfumul ce mi se imprimă în piele.
Sunt umbra ta. Te urmez oriunde ai merge. Mă dăruiesc ţie. Suflet-pereche, mă contopesc cu tine. Sunt femeia ta dintotdeauna. Voi rămâne a ta pe vecie. Sunt ceea ce visezi când eşti fericit. Ceea ce vezi când te uiti la soare. Sunt ceea ce vrei să fiu!
Declarație de dragoste emoționantă – Eva către Adam. Poate cea mai frumoasă declarație de dragoste.
S-ar putea să îți placă sau să îți fie de folos și aceste articole:
Fecioara cu chip de înger – poveste de dragoste imaginară
Poveste de dragoste lacrimogenă – ficțiune
Dragoste între un italian și o româncă
*Lacrima din Chios
Este o rășină care se condensează în picături mici. Provine de la un anumit copac, Mastic. Acesta crește numai în Chios, o insulă grecească. De aici și numele. Lacrima din Chios este amară la început, apoi răspândește o puternică aromă de brad. Aceasta se simte pe toată insula, în zonele unde e cultivat masticul. Egiptenii dau aromă mâncărurilor cu esență de mastic. Marocanii o adaugă în apă pentru a-i înnobila gustul.
Aceste mici lacrimi solidificate sunt de o frumusețe rară.
Fericit barbat trebuie sa ai, fericito! Pentru ca meriti! ;)
Este fericit, cel putin asa imi place mie sa cred. :))
Dar tu, Iuliana, tu nu vrei sa ni te alaturi in club?
Ba da, cum sa nu, mi-ar face mare placere, daca se poate :)
Odă Iubirii ai așternut aici, cu un condei inspirat și talentat! ”Ţi-am dăruit tot ceea ce îţi lipsea pentru a fi complet.” Le-am găsit azi calitățile, celor care ne sunt aproape de tot, calități pe care le mai uităm, uneori, dar le-am redescoperit, deoarece ei le au, le-au avut mereu și noi suntem în măsură să le arătăm că știm asta, că simțim din plin asta. Știi cât de mult contează?! Se vede că știi prea bine!
” În jurul tău, îngemănate într-o aură, se regăsesc esenţe pe care le cunosc, arome care te reprezintă, arome doar ale tale.” Mirosul e mult mai important decât ar crede sau ar vrea unii să admită. E o întreagă chimie, nu doar igienă și cochetărie, e ceva mult mai profund și mai … esențial! Frumoasă scriere, mi-a plăcut mult! Trimit un mănunchi de gânduri dragi! :)
Te rog să le inviți pe Adriana și Sonia, cu mare drag le primim! :)
Multumesc mult, Mirela!
Vă mulțumesc doamnelor. Deși am mai citit dintre poveștile voastre, nu prea știu bine care sunt regulile. Promit să mă documentez. :) Vă dorec o duminică… parfumată.
Nu sunt foarte multe reguli. Un membru al clubului (prin rotatie) alege o tema. Fiecare incearca sa scrie o poveste frumoasa, care sa aiba legatura cu tema data si alege un parfum potrivit, pe care il asociaza povestii. Eu scriu rar despre parfumuri create de parfumieri. Imi este mai usor sa caut parfumuri din natura.
Am scris în același timp, curată coincidență!
Da, si eu am remarcat! :))
Sonia, scrii o poveste la tema dată, azi fiind Parfumul masculinității, asociezi un parfum (sau mai multe), care poate fi unul creat de parfumieri sau un mănunchi de miresme naturale, care să funcționeze ca madelena lui Proust, pentru aducere aminte, apoi te înscrii cu numele, linkul care duce către povestea ta și mailul asociat numelui, în tabelul din subsolul textului meu, unde e casa noastră, Clubul Poveștii Parfumate. Nu avem regului stricte, e lejer, are loc odată la două sptămâni, nu e obligatoriu, se poate alege și alt titlu, doar tema să rămână cea dată. Succes și o duminică frumoasă! :)
A, daca e vorba de tema Parfumul masculinitatii, acum sunt tentat sa preiau si eu tema asta si sa alcatuiesc o creatie la mine pe blog, chiar daca nu ma voi inscrie in mod oficial la aceasta serie de povesti, pt ca nu am veleitati de scriitor…numai ca sunt oarecum in pana de insppirattie cum as putea eu sa explic ca de fappt prefer un miros cat mai neutru si de fappt daca se poate total inodor, care sa nu imi aduca aminte de nimic, pt ca altfel m-ar enerva sau in cel mai bun caz m-ar distrage prea mult, si nu as mai putea sa fiu atent la persoana cu care sunt interesat sa interactionez, si nici nu sunt sigur daca mai pot fi interesat sau chiar capabil de a performa vreo comunicare de orice fel, nici macar prin gesturi, si chiar sincer cred ca as fi tentat sa ma retrag la nivel atat afectiv cat si deliberat-rational de la un nivel de comunicare mai intima la un nivel de comunicare ff superficiala, mai mult asa de politete comuna sociala, (indiferent de daca sunt interesat sau nu de sex)…e ceva ff complicat, nu prea stiu cum sa transform asta in ceva ff literar !
Pai transforma-l intr-un checklist orientativ! Eventual utilizabil pentru:
(1) testarea aleatorie a unor posibili pretendenti pentru a vedea daca olfactiv, interesele si obiceiurile lor sunt compatibile cu cerintele tale si
(2) manual din care potentialii interesati se pot educa pentru a sti exact ce sa faca pentru a corespunde dorintelor tale!
Aoleu ! Pai nu voiam chiar literatura tehnica de nivel manual chiar atat de inalt riguros, voiam totusi sa iasa literatura macar in stil comun jurnalistic, daca nu chiar de fictiune, asa vrajeli de gen care se gasesc in reviste, desi totusi NU in stil de self-help, de ex “cum se cucereste un iubit in 10 pasi” ca asa ceva totusi nu as avea nici o placere de a scrie, pe mine m-ar fi distrat mult mai mult sa scriu despre mine asa ca individ particular, fara sa-mi pese de ce au altii nevoie, fara sa generalizez de la mine la altii, fara sa fac recomandari educative mai ales, pt ca pt asa ceva trebuie un efort mult prea mare, plus masuri de etica extra speciale, adica devine de nivel de chin, nu de relaxare.
Pai stai, n-am zis asta. Am zis EXACT sa scrii despre tine si ce ASTEPTI TU de la altii. In nici un caz despre ce au altii nevoie si in nici un caz o generalizare. Ceva…mustind de narcisism! Eu asta voiam sa zic!
Multumesc tuturor pentru lămuriri. Există un termen în care trebuie să mă încadrez? Vă doresc o duminică înmiresmată! :)
Ce istorie revizionista !! Pai Eva a fost creata special pt Adam de D-zeu, cf Geneza, nici nu s-a pus vreodata problema sa-i desparta cineva ! Eva s-a trezit acolo langa Adam nu a trebuit sa-l caute nicaieri ! Plus chiar si cand D-zeu i-a exmatriculat de la gradinita din Paradis, indiferent de cui a fost vina, (pt ca eu sunt convins ca toti cei implicati au avut partea lor de raspundere, PLUS si mama Natura, care era in colaborare oficiala cu D-zeu), pe amandoi odata i-a exmatriculat, plus precis le-a zis ceva de gen, “Luati-va de mana si plecati amandoi odata pe Terra ca numai nervi mi-am facut din cauza voastra, eu voiam sa va ajut sa deveniti maturi si etern fericiti in Paradis si voua numai de lucruri neserioase va arde ! Va meritati unul pe altul ! Pa, ne revedem mai tarziu !”
Am spus Eva gandindu-ma la FEMEIE si Adam cu gandul la BARBAT, nu la personajele biblice.
Da, sorry, cred ca a fost o neintelegere culturala momentana.
Plus ramasesem confuz in legatura cu sufletele androgine pt ca eu citisem ca in Platon unde a originat conceptul de soul-mate, (sau cel putin unul din ele), se pare ca era vorba de 3 feluri de oameni de la bun inceput, toti cu 4 maini si 4 picioare plus un cap cu 2 fete plus 2 perechi de genitale, si astia la randul lor erau unii masculini care erau copii soarelui, (iar cele 2 fete si 2 genitale erau mascuuline), unii feminini care erau copii pamantului, (iar cele 2 genitale si 2 fete ambele feminine), si unii androgini care erau copiii lunii, care luna la randul ei era copilul soarelui sii pamantului, (si doar astia androgini aveau unul din chipuri si o pereche de genitale feminine si cealalta feminine), si Zeus i-a despartit din cauza ca ii considera prea mandri si nerespectuosi fata de zei, si omenii astfel separati erau tristi si nici nu mai voiau sa manance de era gata gata sa se imbolnaveasca si sa inceapa sa piara, dar lui Apollo i-a fost mila de ei si i-a cusut cat de cat dar totusi separati, in urma ramanad buricul, si au avut forma de azi, si au inceput totusi sa manance pt ca acum totusi erau reparati, probabil si cu stomac propriu fiecare asa reconstruit de Apollo, (care era totusi un expert in medicina), desi dupa aia toti isi tot cauta jumatatea.
Abia pe urma am verificat si am aflat ca
a) si in cultura chineza e vorba de o poveste din asta cu o fata + un baiat, care sunt specific destinati unul altuia, dar nu pare ceva legat de suflet sau de dinainte de nastere, e ceva care apare cumva la nivelul de copil mic deja nascut, care deja traind isi dezvolta niste afinitati care se vor potrivi cu afinitatile altcuiva care si ala e deja nascut, chiar daca nu se cunosc inca, insa se vor regasi unul pe altul la un moment dat
b) si in Iudaismul vechi, era vorba ca tuturor baietilor li se atribuie o viitoare fata dedicata lor in mod specific chiar cu 40 de zile inainte de nasterea lor, si desigur trebuie sa le apara la un moment dat in viata lor ulterioara, (desi asta nu e chiar legat de vreo despartire, ci mi se pare ca seamna parca mai mult cu povestea din Geneza in care lui Adam i-a atribuit-o pe Eva in mod special pt el, plus mai zice si ca pana si lui D-zeu i se pare ceva ff greu de atribuit asa ceva, adic aa fost de nivel de efort pt D-zeu chiar si in cazul creearii Evei pt Adam, daramite asa la nivel de fiecare baiat nascut ulterior), desi se pare ca unii au interpretat si ca fetelor li se atribuie in mod special un baiat, numai ca prima versiune e ceva mai traditional “oficiala” pt ca asa a fost interpretata de filozoful teolog si jurist si etician Maimonides, care e un tip ff reputabil la interpretari la nivel istoric, (care a trait in Evul Mediu, dar e totusi considerat ff important la niste interpretari cat de cat mai apropiate noua, pt ca totusi iudaismul e ff vechi, asa ca religie monoteista, de mii si mii de ani cu mult inaintea crestinismului), numai ca in Iudaism e total OK, ba chiar incurajat sa se tot interpreteze si sa se discute in continuare pe baza textelor sfinte plus sa se aplice si situatiilor cat de cat contemporane, nu e mai nimic ceva asa batut in cuie, in afara desigur de niste chestii ff de baza, alea cu 1 singur D-zeu, probabil si poruncile lui Moise, plus niste reguli etice (morale) de baza pe care e totusi recomandabil sa le urmeze toti, mai ales daca e vorba de a intra in discutii de tip a interpreta texte sfinte si de a construi aplicatii mai noi mai valabile pt contemporaneitate, dar mai multe nu prea stiu.
c) un spiritualist mistic american mai recent de pe la sf sec 19, Edgar Cayce, de care habar nu aveam, care concepuse ideea ca toate sufletele, nu numai unele, ar fi androgine de la bun inceput, 1/2 femei si 1/2 barbat, si apoi despartite cam cum scria tu mai sus.
erata>mai sus de tot androginii lui Platon aveau o parte feminina si una masculina, (spre deosebire de barbatii cu 2 parti de barbati si femeile cu 2 parti de femei), desi nu zice ca ar fi zis care e procentul fiecarui grup…pt ca devenisem curios !! Dar mi-a fost si lene sa caut textul original, ca poate aflam daca a zis !! Plus nu zicea asta chiar Platon, desigur, asta el a scris-o dar in text a atribuit-o altcuiva, lui Aristofan, care zau, asta era cunoscut pt ca spunea diverse comedii !! Pai ce Platon era prost ?! A conceput chiar tot ce a avut important de zis asa in basme si povesti spuse de ALTII, pe care el doar asa le repovestea…ha ! ha ! hai, ca a inceput sa-mi devina simpatic Platon asta, pt ca intr-adevar eu nu cunosc prea multe despre diversii filozofi, dooar asa la nivel de zvonuri despre ce o mai fi zis unul sau altul, dar zau daca am citit eu ceva vreun text scris vreoodata de vreun filozoof profesionist !
Am citit pe nerasuflate. Foarte, foarte frumos ai scris, meriti toata admiratia!
Bravo!
Blogul tau,Vienela,este povestea insasi. Esenta tuturor esentelor. Si nu stiu cum,lasi sa-ti scape picaturi de parfum tuturor. Asa, din generozitate simpla si fireasca. Si o primim cu totii, barbati si femei.Sa nu te sperii daca vom purta, din cand in cand, parfumul tau, pe aici, lasand dare de vraja si urme blande cu iz de mirodenii uitate. Azi,mi-am bagat nasul in pielea barbatului meu,dupa ce am citit articolul tau. Avea miros de om.Cu o mare. Dar n-am ghicit alta esenta.Iata-ma,deci,curioasa,dar neputincioasa,deja,in invitatia voastra.N-am dibuit niciodata mirosurile. Sunt asa,ca orbii,mutii si surzii. Imi lipseste ceva.Sau,poate nu? Vom vedea.Multumesc.
Ațí adus în atenție ideea de Androgin, care prin clasa a IX-a mă fascina teribil. Frapant textul dumenevoastră și îmi dau seama că fiecare Femeie- Bărbat e aceeasi Evă și același Adam, aceeași Iubire bătrână ce îi completează. Nu am respirat decât Cuvintele înclinânndu-mă în fața Sufletul ce zvâcnește aici, intraând în pielea lui Dumnezeu, înălțător și imaginându-mă cum ar privi El, Sufletele mustiind de Iubire, Iubirea ce L-a creat. Vă felicit și vă îmbrățiez cu dag dorindu-vă o duminică edenică…plină de parfumul celui de lângă dumneavoastră care să vă poarte dincolo de posibil, de real, de Cer. Numai bine!
“Erai puternic, fără a fi brutal; erai spiritual, fără a fi ironic; erai blând, fără a fi molatic.” Frumos spus. Perfectiunea exista, dar este atat de personala, fiecare Eva sau Adam o vede prin prisma necesitatilor, placerilor si dorintelor pe care le are.
O zi mununata de duminica sa ai. Numai bine!
Vienela,Vienela cum reusesti tu sa ma topesti uneori…
sa-ti gasesti sufletul pereche e ca si cum ai trai toata viata in Paradis si tu acolo locuiesti si stiu ca acolo vei ramane ever…
sunt fericita ca acesta Poveste Parfumata mi-a permis sa-ti vizitez paradisul prin intermediul cuvintelor tale in care emotia are parfum de Hugo Boss…
multumesc Vienela pentru nodul pe care acum il am acum in gat,fericirea ma emotioneaza…
Hugo Boss ? De unde pana unde a ridicat aceasta poveste imaginea de parfum Hugo Boss ? Nu ca as avea ceva impotriva diviziei de parfumuri si cosmetice Hugo Boss, divizia de parfumuri Hugo Boss infiintata in 1984 apartinand de fapt corp Procter & Gamble, o corporatie destul de OK, fara controverse prea mari, (in afara de ceva acuzatii de price fixing si niste scandaluri total comune si relativ minore pe farmaceutice, dar in nici un caz de nivel deosebit de masiv sau ingrijorator ca altii, plus sincer cred ca e chiar total laudabil din partea ei ca s-a lasat recent de manufacturat mancare si sucuri), ca am verificat pe wikipedia ca sa fiu sigur ca parfumul (despre care habar nu am cum miroase ca doar nu ma pot simti eu motivat sa miros nici macar din curiozitate un parfum creat de o firma totusi in principal experta in detergenti, nu in parfumuri ca aia e totusi cu totul altceva, iar eu in privinta detergentilor dar si a majoritatii bunurilor cosmetice gen gel de dus sau antiperspirant mereu tind sa aleg fara parfum, ca exact asta imi lipseste mie), dar in fine, chiar si asa tot sa fiu sigur ca acest parfum nu are nimic de a face cu firma principala de haine, ca aia e in principal experta in a executa uniforme cu cost de mana de lucru cat mai scazut, si in a da spagi locale unor partide oarecare care sunt mai la putere in diverse locuri pt a capata contracte preferentiale cu vreo fabrica plus mai ales mana de lucru cat mai ieftina posibil, (in anumite situatii daca exista conditii pe undeva pt asa ceva, chiar de nivel de sclav sau munca fortata), si asta atat acasa la ei cat si in alte tari, plus inca de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial si chiar pana destul de recent de la ultimul scandal de acest gen din 2010.
Frumoasă povestea ta! Trebuie neapărat să scrieţi despre parfumuri (cum văd în poveştile voastre) sau puteţi veni şi cu alte arome (de pâine caldă, de iarbă proaspăt cosita, de piele udată de ploaie etc.)?
Eu nu prea scriu despre parfumuri create de parfumieri. Poti vedea ca eu chiar am scris despre miros de iarba proaspata, de brad, de tufanele, portocale sau pepene galben.
Iubirea intreaga, pe care ati intregit-o si e meritul dumneavoastra. Nici macar Dumnezeu nu e meritoriu pentru faptul ca ne gasim sufletul, mintea, inima, trupul pereche caruia sa ne daruim intr-u totul si cu toata fiinta noastra devenind o entitate perfecta, un cerc perfect, inchis, adapostind preamaretele trairi. Felicitari si tot binele din lume!
La inceput, zau, am tresarit neplacut cand am ctit chestia asta, pt ca eu de obicei inalta asa o ruga de recunostinta catre D-zeu de cate ori ma indragostesc, pt ca e un sentiment destul de placut, plus, fiind si asa oarecum mai ecstaziat, ma simt si mai inclinat religios, plus cam asa am facut de cand eram adolescent sii efectiv nu stiam cui sa-si adresez aceasta recunostinta si la nivel rational, nu numai simplu afectiv, numai ca, gandindu-ma mai bine, mi-am dat seama ca desiigur ca nu e obligatoriu ca tota lumea sa doreasca sa aleaga sa se simta recunoscator unui D-zeu, poate la fel de bine si catre mama Natura, sau chiar catre alte entitati spirituale, sau chiar si catre cosmos daca doreste, sau de fapt nimanui…dar eram eu as mai retrograd, plus poate si mai exagerat, zau, asociam orice bucurie cu vreo interventie miraculos divina, si nu ma simteam chiar asa de meritoriu contributiv eu insumi prin cine stie ce efort…asta desigur mai mult ca adolescent, ca de cand sunt adult tot depun eforturi de triere mai rationale, de ex sa nu ma indragostesc cand nu am timp pt asta, sa nu ma indragostesc de cine nu trebuie sau cand nu trebuie, sau nu ma indragostesc mai proofund decat mi-am propus, etc, plus in acelasi timp sa nu uit sa scriu si un e-mail de recunostinta politically correct parteneriatului ogicial D-zeu – mama Natura, plus sa o fac intr-un mod cat mai etic si echilibrat si impartial, sa nu cumva sa para ca le-as face prea multa reclama la nivel obsecvios, sa fie cat mai stas expres ca sa nu bage inseama e-mail-ul meu ca fiind maineobisnuit si sa-l afiseze cumva undeva la gazeta de petere din cancelaria ingerilor drept exemplu de corespondenta (bun sau rau) adica sa nu cumva sa ma bage pe mine in seama in mod particular (asta am invatat-o atat la scoala cat si in societate, ca eleganta perfecta este de tip neintruziv), etc…zau, cu atatea eforturi, e mai greu intr-adevar sa asociezi ideea de iubire cu ideea de D-zeu…dara parca totusi nu imi venea nici sa o iau asa de simplist mecanic, dar pe de alta parte nu doream sa cad in misticisme de 2 bani, ceva ff complicat….cred ca intr–adevar mai usor in publicistica e cum a incercat Vienela…numai ca eu nu am talent literar, la mine era vorba cum sa ma comport in real life, ce role-model sa-mi aleg eu in viata de cum este cat mai virtuos a ne comporta atunci cand suntem indragostiti…asta e intr-adevar o problema cu adevarat dificila asupra careia inca reflectez…cred ca de aia am tresarit si oarecum neplacut citind comentariul de mai sus, nu pt ca nu eram de acord in primul rand, dar pt ca mi-am adus aminte de ce efort mai am eu de depus acum cand D-zeu nu mai e la moda si nu se mai poate da vina pe El pt toate…e intr-adevar destul de stressant sa traim in secolele astea mai contemporane, probabil ca era stressant si la grecii anticii, dar aia macar mai aveau cativa zei, despre care chiar se credea ca se baga asa in viata unor oameni in moduri destul de directe, plus pe care ii puteau afisa la gazeta de perete din timp in timp gen Asa DA, Asa NU, desi desigur in paralel trebuia cultivata si ratiunea, insa la un mod destul de elegant social, desigur asta mai mult pt leadership sau profesori, nu asa pt orice plebe…zau, azi mi se pare MULT mai stressant pt un om obisnuit…cred ca si de aia are atat priza New Age-ul.
profund
A fi ceea ce celălalt vrea, e grozav!
Frumoasă osmoză a sufletelor…
“Am început să te caut înainte de a înţelege…fără tine sunt incompletă” . Ce oda a iubirii minunata ai scris, sotul tau trebuie sa fie unul dintre cei mai iubiti dintre pamanteni. O seara superba sa aveti!
Ca de obicei ma încanti cu povestile tale…. parfumate!
Sa nu te lasi de scris, ca tare fain scrii!
Seara faina!
Sigur nu esti Sandra Braun sub acoperire ? :))
Aiaiaiaiai, Vienela, m-ai năucit! Păi cu așa ode, numai să iubești îți vine! De ce nu, în fond! :)
Umbra lui? Poate el sa fie umbra mea. Eu sunt pe ideea aia, ca barbatul trebuie sa iubeasca femeia nitel mai mult.Si nici nu cred ca as fi incompleta fara el, adica asa cum zicea Ileana mea,doar nu respiri prin plamanii lui.
Altfel, parfumul da, imi place !
Pai este umbra ta, dintr-o anumita perspectiva, daca esti de sex feminin. Tu, ca femeie insa, pt el vei fi oricum nu umbra lui, ci mai mult un echivalent de mama, asa la nivel statistic majoritar heterosexual, si nu stiu daca vei fi satisfacuta cu aceasta rezolutie, care va duce totusi la un cuplu destul de stabil, (umbra fiind amanta, nu sotia oficiala).
Desigur gklumeam, si numai asa dintr-o anumita perspectiva cu care NU e obligatoriu sa fie toti de acord, pt ca nu e unica, e doar asa ceva probabil mai comun pe cultura UE de prin sec 19 incoace, nu e ceva batut in cuie, dar m-am gandit ca daca asa in general cultura romana e inc adestul de influentata major de cultura sec 19 central UE, poate fi valabil si pt Romania o vreme, mai ales ca si cultura Romaniei e asa mai traditionala, nu se schimba ea asa de masiv si de usor, plus e si cam recalcitranta la educatie, sau chiar progres, dar asta nu e valabil numai pt Romania, si nu e neaparat un defect, sau neaparat o dovada de imaturitate sau de “copil” mai lenes la invatatura, ca mentalitatea culturala si anumite atitudini culturale sunt oricum ceva care evolueaza de la sine, desigur asa la scara istorica nu de pe o zi pe alta, plus unii au o afinitate mai mare pt anumite mode mai trecatoare, altii mai putin…pana si modele vestimentare la femei se schimba parca ceva mai des, pe cand cele ale barbatilor mai putin, dar asta depinde si de ce doresc sa le vanda altii, nu neaparat de ce doresc ele, plus fetele sunt mai constiincioase si chiar pliabile la invatatura decat baietii, care sunt mai putin atenti la chestiile astea de detaliu, care cer prea mult efort, intre ei exista altfel de competitivitate nu din asta legata de media scolara, ci mai mult legata cine e profesorul si cine e elevul.
Si de aici am pornit cu o idee de articol dublu. Azi am scris despre perceptia mea, zilele urmatoare va scrie Ioana despre perceptia ei asupra mirosului sexului opus.
Multumesc pentru generarea ideii :)
yin+yang
O declaratie de dragoste universala a femeii universale catre barbatul universal…:)
Foarte, foarte frumos scris!
Ceea ce nu prea inteleg eu este ce l-a tulburat atat de mult pe Rudolph… :)
Am numarat: a scris 9 comentarii :)
desi simt ca cel de langa mine imi este perechea destinata. desi simt ca am trait si alte vieti impreuna, desi i-as recunoaste mirosul dintr-o mie asa cum el mi-ar recunoaste liniile corpului cu ochii inchisi, eu vad Adamul tau ca pe barbatul universal iar Eva ta este femeia vesnic dornica de a iubi si a fi iubita.
iar declaratia parfumata pe care ai facut-o ar putea fi perfecta pentru o reclama la un parfum masculin :)
aceasta e adevarata declaratie de dragoste de la adam catre eva?
foarte frumoasa declaratia
Uau, super frumos ?
Multumesc mult! :)
Atat de frumos spus!!! Emotionant :) !
Multumesc! :*