De unde vine gândul și încotro se duce? Vine din trăirea amestecată cu dorințe, speranțe, nevoi, din fragmente de viață coapte printre alte mii de gânduri și fragmente, din secunda însiropată de invățături, glazurată cu emoții, ornată cu fapte, și se îndreaptă spre finalizare sprijinindu-se pe picioarele ambiției și în bastonul înțelepciunii.

De unde vine dulcele și încotro se duce? Vine din inima curată, din dragostea neîntinată, din căldură, dăruire, blândețe, din tot ce este inocent pe pământ și devine călăuză celor ce vor să guste alintul, desfătarea, gingașia, tihna, armonia și iubirea, în toate formele lor.

De unde vine vântul și încotro se duce? Se naște din doruri, temeri și curiozități, se învârte prin lume căutând munți înalți, văi adânci și trupuri calde. Dacă ajunge la tine, se domolește și ți se întinde la picioare, pentru a-ți spune o poveste încă nenăscută, povestea mea, a ta, a noastră, a lor.

De unde vine ploaia și încotro se duce? Bob cu bob, adunând laolaltă lacrimă și râs, ascunsă la sânul mamei-nor, amalgam de soare și negură, de palpabil și translucid, iscată din seninul întrerupt, din tensiuni eliberate, din iluzii dezvirginate, pleacă în tăcere spre niciunde, spre viața din care nimeni nu poate scăpa cu viață și cade în ape, cerc după cerc spre final.

De unde vine valul și încotro se duce? Se formează din cutezanță, nesupunere, imaginație, pornește vijelios înspre cei ce îi seamănă, se unește cu ei într-un vârtej de emoții, crește până la paroxism, se încovoaie sub presiune și se preface că cedează, pentru a putea ajunge la malul visat, acolo unde își poate depune spuma, tot ce are mai bun.

De unde vine căluțul de mare și încotro se duce? Apare dintr-o genune încă neimaginată, plutește lin spre înalt, prinzând puteri pe măsură ce se hrănește cu dor, cu abnegație, cu încredere, cu foc nestins și galopează spre infinit, spre suprem, purtând cu el ființa vie ce are curajul de a se reinventa, de a se depăși, de a ajunge acolo unde lumina încă nu s-a născut, unde curcubeul se vrea trezit.

calut de mare

De unde îmi vin ideile și încotro se duc? Iau ființă din uniunea gândului cu dulcele, cu vântul, cu ploaia, cu valul, în timp ce mă plimb prin lume bine ancorată pe căluțul de mare imaginat de Lucy Campbell și toate se îndreaptă spre tine, cel ce mă citești, cel ce ai ales, din noianul de cuvinte virtuale, să le străpungi pe ale mele, căutând emoții, iubire, dăruire, foc nestins. Pe toate ți le dăruiesc, prietene!