Nimic nu reușea să o mulțumească în acea zi (9 aprilie 2016). Ba că ea nu a vrut la parc, ba că trag ca nebunul în lesă, ba că din cauza mea l-a mușcat pe tati câinele ăla, ba că e prea cald, ba că sunt needucat, ba că i s-au descărcat bateriile, ba că din cauza mea se ceartă cu toți oamenii din oraș, ba că Zeul Câinilor știe mai ce…
Nici măcar nu voia să mai țină lesa. “Câine prostănac! Am mai avut câini, dar nici unul așa bătut în cap! Prostovan ce ești!”… Cam așa mă alinta, spumegând de furie. Ori înveți să mergi în lesă, ori stai naibii în casă, cu pamperși la fund! Nu am nevoie să mă aperi tu! îmi spunea la fiecare 5 pași. Tati punea și el paie pe foc: nu mai e “Brunuțu’, cel mai frumos și mai deștept câine din univers”?…
Rezultatul acelei zile de coșmar nu a întârziat să se arate. A doua zi tati a venit acasă cu un cadou. M-a premiat, agățându-mi-l de gât. Am ieșit afară și am încercat să mă smucesc, așa cum obișnuiam de un an. Dureri cumplite m-au săgetat. Am plâns și m-am uitat spre mami. I-am sărit în piept, cerându-i să mă apere. A rămas de piatră, neclintită. Am încercat și a doua oară să trag de lesă. Țepii noii mele zgarde mi s-au infipt iar în gât.
A fost o lecție dură. Meritată, spune mami. Dureroasă, spun eu. Necesară, spune tati. Fantastică, spune Ionuț. Am învățat în câteva minute ceea ce nu reușisem să învăț în aproape un an: să merg în lesă elegant, civilizat, la pas, fără să îi mai rup mâinile lui mami și fără să o mai pun în pericol.

Știți, vrăjeala cu lesa pentru câine făcută laț nu a ținut decât o zi. Nici mami nu a avut răbdare să mă plimbe așa, nici eu nu m-am mai temut de felul în care mi se încolăcea pe grumaz. Dar cu lesa plină de țepi jur că nu e de glumit, așa că mă supun câinește, cu urechile date pe spate și ochi de vițeluș. Poza cu păpădiul de mine…

De ultimă oră. Sunt cretină și primesc block!

Doamna Michaela Livia Munteanu i-a lăsat lui mami un mesaj dur: “nu inteleg de ce se mai fabrica acele zgarzi. am o catelusa care trage incat sunt gata sa decolez dar are zgarda de piele. acelor persoane le-ar placea sa fie plimbate cu asa ceva la gat. astia sunt caini reali , au si o inimioara , ii doare si pe ei ca si pe noi. de ce nu si-ai luat un caine de PLUȘ ca sa nu miste in front. ce cretini. bietul cațeluș.”

Iată și răspunsul dat de mami: “Doamna Michaela Livia Munteanu, incercati sa ramaneti o doamna, va rog! Cand cainele are 25 de kilograme si te taraste in fata masinilor, cand ataca din senin alti caini sau chiar oameni, cand te musca alti caini pentru ca a tras cainele tau in lesa, cand simti ca nu il mai poti stapani, desi ai incercat toate metodele posibile, ai doua variante: il tii doar in casa sau ii cumperi o zgarda cu tepi, sperand ca folosind-o o vreme va invata sa mearga in lesa. Nu suntem criminali, nu suntem nici cretini, cum repede ne-ati catalogat.”