Femeia-femeie ştie că fiecare nouă zi aduce provocări cu care trebuie să lupte. A citit despre ele prin cărţi, în ultimul timp le-a văzut amintite în citate pe facebook, dar mai ales le-a simţit pe pielea ei clipă de clipă, din momentul când a devenit femeie-mamă. Atunci a început cu adevărat greul. A învăţat ce înseamnă responsabilităţile şi a pornit lupta cu provocările vieţii. S-a căutat pe sine în ochi inocenţi de copil, a îmbrăţişat fericită parfumul dragostei, a împărţit cunoştinţele sale cu puiul de om, a acumulat noi şi noi cunoştinţe. Nu a dansat decât o vară. Cu toate astea, de când a devenit femeie-soţie şi-a cântat iubirea în multe alte veri, cu senzualitate, cu sensibilitate, cu dăruire. În tot acest timp s-a bucurat de norocul de a se fi născut femeie.
Într-un 15 februarie îngheţat, înainte ca prima geană de lumină să albească zarea, s-a îndrăgostit de ideea de a deveni femeie-cu blog. A scris alert, vesel, simplu. A căutat oameni, a căutat cuvinte, a căutat viaţa din spatele blogurilor. Apoi a simţit cum o povară îi apasă pe suflet. A devenit serioasă, mult prea serioasă, complet diferită de cea care era femeia-pe facebook. Cu cât râdea şi glumea mai mult pe reţeaua reţelelor, cu atât scria pe blog într-un ton mai rigid, mai sobru, mai siropos. Avea nevoie de această destăinuire pentru a redeveni naturală, precum femeia-în viaţa reală, amestec de simplitate şi veselie, femeie.
Scutură umbrele îngheţate. Îşi caută propria desprimăvărare. Astăzi este femeia-vis. În visul ei viaţa e poezie şi poezia e viaţă. Poezia e simţire şi trezeşte simţiri. Pentru asta femeia nu trebuie să aibă studii de specialitate, ci doar să se simtă femeie-iubire, să ştie că atunci când sufletul moare, viaţa e searbădă, tristă, fără gust şi culoare, să caute iubirea în orice pală de vânt, în orice fiinţă sau nefiinţă, în artă şi în viaţă, pentru a-şi păstra sufletul curat. Femeia ştie că vorbele zboară şi scrisul rămâne, la fel cum ştie că nu tot ce e negru pe alb se cheamă poezie. Ea e femeia-speranţă, e femeia care luptă cu provocările, care scrie pentru a învinge demonii, care trăieşte pentru a iubi.
Astăzi se simte femeie, de trei ori câte trei – femeie.
Feliciarile mele, femeie ce scrii asa de minunat tabloul neterminat al femeii din noi !
Multumesc din suflet, femeie! Si bine ai venit pe la mine!
asa s femeile… mai multe in una. dar nu mai multa la pret de una. sunt nepretuite. cum esti si tu .
Cum este fiecare dintre noi, Vavaly! :*
Am nevoie urgenta de o femeie ecperta in Facebook, (desi nu doresc sa promovez discriminarea pe baze de gen sau sex si e voie sa raspunda si un barbat daca se simte sau se stie expert): daca aleg sa urmaresc pe cineva pe Facebook, (si promit sa nu abuzez de aceasta optiune pt a nu-mi crea o imagine de stalker), cum sa evit sa mi se aglomereze pagina cu diverse articole si poze caruia cel pe care-l urmaresc a dat Like…ca totusi poate exista o multime de gusturi particulare ale acelei persoane care pe mine personal ma lasa mai rece si eu il urmaresc pt o alta multime de gusturi care imi plac…de ex am dorit sa-i urmaresc o vreme pe Vladen si pe Vasi le R, (deoarece eu sunt de acord cu prietenia traditional istorica ruso-moldava, mai ales ca e greu incercata in aceste vremuri datorita conflictelor neplacute din Ucraina), insa acum mi s-a umplut pagina de cafele de tip capucino si fete de liceu, si nu astea erau elementele culturale din cadrul istoriei culturale de apropiere ruso-moldava care ma interesau pe mine in mod special, desi recunosc ca poate au fost si ele importante asa ca trenduri larg populare la vremea conflictelor lui Stefan cel Mare.
Multumesc ! Insa am alta intrebare: prietenii vad si ei tot ce pun cei pe care-i urmaresc daca nu ascund ? Ca doar nu am chef sa tot stau sa triez si ce sa cenzurez ce sa ascund si ce sa nu ascund asa si cf ce cred eu personal ca ar trebui sa vada prietenii mei ! Adica in legatura cu mine stiu ce sa ascund, de ex cafelele capuccino, insa poate unele din ele ar face placere si ar fi educative si pt unii prieteni, cine stie, si mai las asa cate una din timp in timp !
Plus deja am 18 prieteni…zau, e dincolo de capacitatile mele personale de cenzor ! Desi nu urmaresc decat vreo 2…asa de dragul lui Stefan cel Mare…dar daca incep sa am mai multi prieteni, plus sa urmaresc si pe mai multi…cred ca trebuie sa-mi dezvolt un serviciu de Stasi si Propaganda…mai e putin si devin obligat Mare Inchizitor !
Observ ca acest Facebook ma impinge incet incet catre o functie de leadership…exact ce nu voiam ! Zau, chiar asa, nici in timpul liber sa nu am voie sa fiu burghez comun ? Trebuie neaparat sa devin mare leader si chiar poate dictator ?
:))) Probabil a aflat de visul tau de a deveni dictator. :D
Ha, ha, e abia inceputul. In primul meu an de facebook ma laudam ca am doar 30 de prieteni si ca ii cunosc personal pe toti din viata reala. Acum am peste 1200 si cu multi nu am interactionat niciodata. In plus, facebook are grija sa nu arate mai mult de 10-20 % dintre postarile prietenilor. :D
Nu. Prietenii tai vad numai ce postezi tu sau postarile carora le dai like/share.
Poti da unfollow (in acest caz nu vei mai vedea nimic decat daca intri pe pagina respectivului) sau poti sa ascunzi postarile care nu iti plac. Pentru asta trebuie sa apesi mica sageata ce apare in dreapta postarii si sa selectezi “I don’t want to see this”.
superb.
noi atitudini si abordari. femeia care se regaseste in momente pe care viata i le ofera.
Femeia care se adapteaza si trece prin noi etape ori alte situatii neprevazute.
E musai sa ne adaptam, altfel e vai de noi si de ai nostri… ;)
Dar femeia cu pisică/pisici? :D
Ha, ha, cum de mi-a scapat ceva foarte important? :) Probabil femeia cu pisica/pisici merita un articol separat, asa ca il mai lasam la dospit. :D
Sunt varste si trairi, provocari si cateodata renuntari, nu trebuie decat sa faca fata – modalitatea ii apartine. Intr-o anumita masura e frustrant.
Intr-o lume ideala, femeia ar stii exact cand trebuie sa lupte si cand sa renunte… In aceasta lume, mai facem si greseli. ;)
Ce de femei la tine aici! :-)
E important ca fiecare să-și cunoască partea care o scoate în evidență! Și să rămână FEMEIE :-)
Da, e plin de femei… :)) Rudia draga, ce vrei tu e o adevarata arta, pe care putine dintre noi o stapanesc cu adevarat… :)))
Ce frumos ai scris…FEMEIE!
Multumesc mult, Femeie! :)
De trei ori câte trei – ce diamante frumos şlefuite sunt femeile :) Frumos spus, bine scris!
Multumesc mult, Roxana!
Intr-un fel, eu le apreciez si pe cele neslefuite. Nu intotdeauna depinde de noi cresterea si intelegerea. Unele chiar se nasc sub stele mai putin norocoase si au toata viata de luptat cu valurile potrivnice, desi nimeni nu le-a invatat sa inoate.
Nu mă refeream neapărat la şlefuirea şi preţiozitatea primită prin educaţie cât mai ales pentru multitudinea faţetelor pe care orice femeie care trece prin viaţă, fiind iubită, soţie, mamă, bunică, mătuşă, soră, bună pentru familie, având o slujbă (sau nu), femeie bună la toate, drăguţă şi cât poate de elegantă la petreceri, prietenă… Este mai greu, dar până la urmă mulţumirea sufletească cred că este mai mare când reuşeşte să le facă pe toate. Eu sunt mândră că sunt femeie şi mi-am dorit mereu să am o fată, tocmai pentru că m-am gândit că lumea este (chiar dacă mai solicitantă sau mai grea uneori) mai frumoasă pentru o femeie.
Inteleg, insa am impresia ca nu toate fatetele sunt slefuite. E greu sa excelezi si ca sotie, si ca mama, si ca angajat, si ca toate celelalte. :)
O femeie adevarata chiar este o eroina. Nu e greu sa fii femeie, dar e atat de frumos. E frumos sa fii femeie, mama, sotie, amanta, gospodina, omul pe care se pot baza cei din jur, stalpul casei, persoana care duce femininul la superlativ. Asta inseamna sa fii femeie.
Nu e greu, daca iti doresti sa fii toate astea, daca vrei sa atingi perfectiunea atat ca sotie, cat si ca mama, gospodina, amanta, stalpul casei. Dar chiar si cand ne dorim din tot sufletul, tot mai gresim, pentru ca inainte de a fi femei suntem oameni… :)))
Nu trebuie sa ne dorim sa fim perfecte, pentru ca ne focusam doar pe a fi pe placul tuturor si nu vom reusi. Ideal e sa ai un set de prioritati pe care sa il restabilesti zilnic, astfel incat sa ai timp pentru tot.
Din pacate, eu sunt genul de femeie care se pierde in amanunte nesemnificative, pierzand astfel din vedere prioritatile. :)
Cand iti citesc postarea, ma gandesc la mama mea. Nu face niciun efort pentru a fi perfecta si intruneste toate tipurile de femeie mentionate de tine mai sus. Mereu ii spun ca mi se pare imposibil sa le faci pe toate, iar ea imi spune sa imi setez in fiecare zi alte prioritati, dar sa nu uit niciodata de mine.
Mama ta este cu adevarat de apreciat! Iar tu esti o norocoasa ca te-ai nascut ca fiica a ei. :)
Urmeaza-ti visurile, FEMEIE… :)
Un eseu frumos, mobilizator! Felicitări! :)
Multumesc frumos! :)
Dacă as fi fost mamă, as fi jurat că mi-ai dedicat-o. Asta e frumusetea textelor tale, le simtim, le traim, le admirăm culoarea și, spre final, ne rămân nuanțe, cu care plecăm in realitațile proprii sau in basmele noastre scrise sau nescrise.
Cumva, inconstient, cred ca am dedicat-o tuturor femeilor pe care le-am cunoscut de cand am blog…
eh. mie mi se pare mai nostim ca ma gandesc la tine in acest moment, tu cea din ziua de azi pe facebook si stiu ca ai si un catel :)
si asta ma amuza, sper sa nu te superi si de interpretarea de femeie cu catel :) vezi Bruno
Cum sa ma supar? Mie imi e bine asa. Uite, e miezul noptii si noi inca ne mai jucam cu mingea, asta dupa ce l-am antrenat iar sa faca slalom printre picioarele mele si dupa ce ne-am plimbat o ora prin cartier. :))
Scrii frumos dar exagerezi…,Si noi ne dorim femeiile astea,cum o descri tu dar nu exista…Te inspiri din filme:P? Glumesc,scrii misto:)
:D Multumesc mult, zeule! Ai inseninat o zi ploioasa si ai inveselit o femeie – eroina in cel mai misto film: viata. :p
Ai scris foarte frumos, dar aș adăuga un pic de dramatism în plus: femeie-înșelată. Este cumplit! Celelalte pot fi frumoase, greu de gestionat, dădătoare de satisfacții, romantice, obositoare…dar asta, femeia-înșelată, este ceva atît de traumatizant!
Am vrut sa fie un text pozitiv, sa nu intristez oamenii cu el. ;)