Stimulată de sfaturile primite ieri, dar neavând tot ce ar fi trebuit pentru a face modificări prin bucătărie, am făcut schimbări prin casă, am renunţat la un dulap care îmi ocupa inutil spaţiul de pe holul din baie (poate şi pentru că este era urât cu spume şi îmi doresc ceva mai aproape de nevoile noastre), am făcut o mulţime de planuri şi de selecţii şi mi-am pus băieţii la treabă.

O clipa de neatenţie din partea mea a fost suficientă pentru Ionuţ, care a evadat de la munca silnică şi s-a retras în dormitor, să îşi odihnească ochii la televizor. :) Norocul meu! Am intrat după el în cameră la timp pentru a prinde încă de la început filmul Copiii Dunei. Nu este nici pe departe la fel de bun precum cartea, poate pentru că eu mi-am imaginat uşor diferit anumite scene sau poate pentru că este destul de greu de redat într-un film ceea ce a vazut cu ochii minţii Frank Herbert in seria Dune.

Cert este că am rămas într-o stare de bucurie inexplicabilă dupa vizionarea filmului, stare la care a contribuit şi Mihai cu melodia La pula busso, cântată de Fabri Fibra. Ştiu, nu sună prea bine titlul în limba română, iar versurile, daca le traduci, nu sunt decât o înşiruire de cuvinte tâmpiţele; se vorbeşte despre droguri şi efectele lor, însă îmi place mult ritmul acestui cântec, îmi dă energie şi mă face să mă simt exact ca acum aproape 30 de ani, când dădeam din picioare ca apucata prin discotecă.

Fără nici o reţinere am dansat şi am cântat odată cu Fabri Fibra la miezul nopţii. Melodia lui îmi amintea de Paraziţii şi de felul în care au vorbit de atâtea ori în melodiile lor despre droguri, ca mai apoi să îi sfătuiască pe tineri să nu consume. Duminică seara merg la Sala Sporturilor să ascult Paraziţii, dacă voi mai fi în stare după ce voi ameţi pe muzica celor de la Cargo, care vin în această seară să îi încânte pe ploieşteni.

Nu aveam nimic pregătit pentru jocul Happy Weekend, găzduit de Elly, aşa că m-am gândit să vă spun de ce îmi place acest sfârşit de săptămână. Vă doresc să aveţi un weekend la fel de vesel!