De la iubire la fanatism e doar un pas, mult prea uşor făcut de unii oameni. Putem vedea această trecere la părinţii care îşi cocoloşesc excesiv copiii, la cei care transformă credinţa în bigotism, la cei care, din iubitori de animale, ajung să se transforme în fiinţe care urăsc orice om ce nu le împărtăşeşte pe deplin idealurile. Despre aceştia din urmă vreau să vorbesc astăzi. O asemenea fiinţă a reuşit ieri să mă scoată din minţi. Povestea:

Cu ceva timp în urmă am descoperit la un bloc vecin o pisicuţă ce era gata să fete. În prima clipă am crezut că este a unei doamne din acel bloc, pentru că obişnuia să îi miorlăie la uşă, să ceară mâncare. Apoi am aflat că este pisica blocului, adică a nimănui. Am scris pe blogul de pisici despre ea, am povestit şi pe grupurile iubitorilor de animale, în speranţa că cineva ar putea găsi o soluţie. La câteva zile, pisica a fătat. E adăpostită într-o cutie de carton acoperită cu folie de plastic, în faţa blocului respectiv.

Imediat au apărut câteva doamne dornice să ajute acest animal. Au căutat soluţii, au venit cu sfaturi, au dus vestea mai departe. Am apreciat sensibilitatea şi implicarea lor. Până ieri, când una a reuşit să mă enerveze maxim. Deşi îi explicasem clar că nu pot lua pisica şi puii în casă, ea continua să mă frece la icre cu mesaje în care îmi cerea să mă pun în locul bietei pisicuţe, îmi reproşa că sunt insensibilă, că nu am remuşcări din cauză că am lăsat pisica să fete afară, că nu vreau să îi dau adresa exactă a blocului (deşi doamna este din Timişoara). Ajunsese să se şi să mă întrebe dacă acela este numele meu real, dorea numărul meu de telefon, mai avea puţin şi îmi cerea datele din buletin.

“Nu exista nu poti, doar nu vrei! si asta o si demonstrezi din pacate”

Nu aşa se procedează! De la iubire la fanatism e doar un pas, iar doamna respectivă l-a făcut mult prea uşor. Este inadmisibil ca tu, o străină, să intri în viaţa mea cu bocancii, să mă judeci şi să îmi impui ce să fac cu familia mea, cu casa mea, cu viaţa mea!

Am învăţat nişte lecţii de aici:

-Când pot să ajut, să o fac fără să spun nimănui.

-Când nu mă simt în stare să ajut, să îmi văd de treaba mea.

-Să mă feresc cât pot de iubitorii de animale deveniţi fanatici.