De la agonie la extaz şi înapoi

Citesc mesajul de două ori, dorindu-mi să nu fie adevărat. Nu e timp de intrat în depresie. Tremur necontrolat. Dau telefoane. Nu îmi răspunde nimeni. Las mesaje. Nimeni. Aprind o ţigară. Merg prin casă ca o rachetă lansată în spaţiu. Încă o ţigară. Tremur. După zece minute care mi se par cât o viaţă de ţestoasă, aflu amănunte despre accident. Piele de găină. Vărul meu, cel care mi-a fost întotdeauna ca un frate mai mare, zace pe un pat de spital, cu trei coaste rupte şi o gaură în plămân. O clipă de neatenţie, de atât a fost nevoie. Obrazul îmi e de ceară, trupul statuetă de abanos.

Jocul celor 12 cuvinte, devenit deja brand în acest colţ de blogosferă, mă îmbia să povestesc despre o cutie primită zilele trecute de la draga de Mari. Cu o tehnică impecabilă, colega noastră bloggeriţă a reuşit să dea viaţă unui tablou şi să îmi aducă o mare, mare bucurie în suflet. Nu ştiu dacă mi l-a trimis special pentru aniversare (da, mă mobilizez greu când vine vorba despre scris; da, coletul a sosit de câteva zile, la scurt timp după ziua mea de naştere), dar l-am primit ca pe un cadou scump.

Cele 12 cuvinte (clipa, ceara, neatentie, dus, aniversare, brand, depresie, testoasa, statueta, racheta, cutie, tehnica) m-au dus astăzi de la agonie la extaz şi înapoi. Pe iubitorii de pisici îi invit să afle mai multe despre tabloul pe care l-am primit, iar pe iubitorii de cuvinte îi invit să citească ceea ce au scris colegii mei folosind aceste cuvinte şi chiar să participe la jocul nostru, dacă se simt atraşi de el. Eu fug la somn. Mâine mă aşteaptă o zi grea, încărcată de temeri, de drumuri, de speranţe. Să îi ţineţi pumnii vărului meu!