Urmăream aseară o emisiune bună de adormit pensionarii, care probabil va ajunge curând şi la noi, cu acelaşi succes pe care l-au avut şi altele aduse de afară, gen MasterChef sau Românii au talent. Aici concurenţii  aveau de făcut o pernă potrivită pentru un copil, dar neapărat în spiritul Halloween-ului, adică “înspăimântătoare”. Cei trei participanţi au primit o cutie plină de jucării din pluş, una mai frumoasă decat alta.

Ideea era ca fiecare concurent să se folosească de produsele puse la dispoziţie de un magazin de bricolaj, de o maşină de cusut şi de materialul rezultat din tăierea jucăriilor, pentru a face perna. Foarfeca intra fără milă în blăniţa moale, tăia plină de curaj lăbuţe de animale, spinteca în grabă burţile ursuleţilor, ale pisicuţelor şi ale căţeluşilor de pluş. Concurenţii, ajutaţi de câte un prieten fiecare, au tăiat, au cusut, au lipit, transformând blăniţele într-un Frankenstein viu colorat, pe care copiii să se odihnească noaptea. Nu am poze cu acele perne, dar pun altele, mai drăguţe, ca să vă faceţi o idee.

 

perna arici

 

perna maimutoi

 

perna liliac

 

perna panda

 

Mă uitam la ei şi mă gândeam la apelul făcut de Roxana, cea care scrie pe bibliodevafiliala3. Roxana îşi doreşte să strângă nişte jucării pentru copilaşii de la Centrele de plasament din judeţul Hunedoara şi ne cere să sprijinim campania O jucărie pentru fiecare, iar eu vă cer sprijinul în numele ei şi al copiilor fără părinţi. Mi-aş dori să nu mai văd emisiuni ca cea de aseară, mi-aş dori ca jucăriile să ajungă întregi la cei care au nevoie de ele. Ce ar fi copilăria fără dragoste, fără sprijin, fără măcar o jucărie? Cât de bine le-ar fi prins acele jucării copiilor din centrele de plasament! Nu pernele au fost înspăimântătoare, ci ideea de a strica jucării de dragul audienţei, al banilor veniţi din reclame…

Nu are sens să întreb cât costă o jucărie. Pentru unii înseamnă mult, pentru alţii o nimica toată. Vreau doar să spun că şi aceşti copii, deşi ne amăgim că sunt ai nimănui sau ai statului, de fapt sunt tot ai noştri. Aşa cum îi creştem, aşa îi vom avea! Avem nevoie de tineri trişti, vlăguiţi şi fără speranţe? Sau îi vrem puternici, curajoşi, încrezători, dornici să trăiască printre noi? Cât valorează o jucărie, o hăinuţă, o carte? Răspunsul pe care ni-l dăm în gând la această întrebare poate aduce zâmbetul pe chipul unui copil, poate aduce un strop de bucurie şi lumină în viaţa micuţilor din centrele de plasament.

PS: Le pregătesc şi eu un mic pachet, pentru că nu pot altfel! Detalii găsiţi la Roxana pe blog.

 

afic899-o-jucc483rie-pentru-fiecare