De ce moare Parcul Bucov?

Îmi era dor de el. Nu îl văzusem anul acesta, însă până şi vizita pe care i-am făcut-o în acea zi a fost mai mult o întâmplare, o decizie luată de Mihai în ultima clipă. Mi-a dat planul peste cap când şi-a exprimat dorinţa de a merge să vadă faimoşii lei ai unui faimos cămătar. Parcul Bucov, cel care adăposteşte grădina zoologică a Ploieştiului, despre care am tot vorbit şi căruia nu i-am făcut poze nici de această dată, moare încet, chinuitor.

În anii trecuţi, zilele de sâmbătă erau un coşmar pentru cei care căutau linişte şi răcoare la Parcul Bucov. Muzica răsuna din sute de boxe, amestecând ecourile pădurii, aerul era îmbâcsit de fumul grătarelor încinse, aleile erau înţesate de oameni care se plimbau alene, jucau volei sau tenis. Era totuşi plăcut să te pierzi în acea mare de oameni fără griji, veniţi să se relaxeze. Grădina zoologică fusese reconstruită, animalele parcă se înmulţiseră şi primiseră spaţii generoase.

De cum am călcat în acea zi prin parc, am înţeles că moare încet şi o lacrimă mi-a curs imaginar. Locul unde îmi petrecusem atâtea şi atâtea zile de vacanţă era acum pustiu. Câţiva oameni pe bănci, mulţi vânzători de nimicuri care se plimbau plictisiţi pe lângă marfa întinsă în drum, câţiva băieţi de la o firmă de pază la un colţ al parcului. În grădina zoologică, o linişte nefirească. Lipseau multe animale, iar cele care mai rămăseseră stăteau ascunse în adăposturi sau prin iarba înaltă.

Am plecat dezamăgită de acolo, cu gândul la leii bine hrăniţi ai cămătarului şi la tigrul uriaş lângă care am petrecut zece minute. Mă întrebam de ce moare parcul Bucov, mai ales că i-au fost aduse multe îmbunătăţiri. La câteva zile, am mâncat o îngheţată la Sala sporturilor şi atunci am înţeles de ce moare parcul Bucov. Oamenii aleg să meargă într-un loc la fel de verde, dar mult mai aproape de casă, supravegheat de jandarmi şi firme de pază. De ce să iasă din oraş, să se înghesuie în maşini încinse, când pot merge pe jos până la sală, unde totul este verde şi curat?

 De ce ar căuta la parcul Bucov lacul murdar, sălbăticit, când pot admira micuţul lac amenajat în mijlocul sălii sporturilor (care şi-a schimbat numele în Parcul tineretului)?

De ce să se înghesuie pe aleile pline de tarabe de la Bucov, când aici au piste pentru alergat, piste pentru biciclete şi role, ba chiar şi baloane care plutesc pe apă?

Unde sunt oamenii pe care îi aşteaptă, ca în fiecare vară, Parcul Bucov? Sunt seară de seară la Sala Sporturilor Olimpia din Ploieşti. Se plimbă pe aleile umbroase, mănâncă floricele de porumb cu caramel, vată de zahăr, îngheţată, shaorma, hamsii prăjite, beau bere pe terase, îşi plimba câinii şi îşi bucură copiii ducându-i în parcul construit în parc, unde au tobogan şi leagăne.

Mă doare sufletul că moare Parcul Bucov, dar nu pot decât să le dau dreptate celor care aleg să se relaxeze la Sala Sporturilor.