Are un magazin de cartier pe care în ultimul an l-a tot modificat, l-a extins, a renunţat la mulţi dintre intermediarii cu care colabora, aduce marfa direct de la producător, putând astfel să scadă preţurile, ceea ce a dus la o creştere substanţială a vânzărilor.

Precaut, patronul a instalat camere de supraveghere, are o uşa pe care se intră în magazin (aici este mereu cineva de pază) şi o altă uşă pe care se iese, iar el îşi petrece o mare parte din timp într-un birou instalat în apartamentele folosite pentru micuţa lui afacere.

Cele opt vânzătoare pe care le avea erau aici de foarte mulţi ani, semn că omul are grijă de angajaţii săi şi afacerea merge bine. Atunci cum a fost posibil ca la ultimul inventar să descopere un deficit de 100 milioane lei (vechi)?

Dupa ce a refăcut calculele, văzând că rezultatul inventarului nu era greşit, a concediat şapte din cele opt vânzătoare (cea norocoasă era în concediu în acea perioadă).

Omul priveşte înainte cu mult curaj, deşi a primit o lovitură serioasă.

A angajat alte fete, iar una dintre ele deja m-a umplut de nervi. Am intrat în nişa destinată produselor de curăţat, unde este montată una dintre camerele de supravegheat, iar vânzătoarea s-a proptit la intrarea în nişa cu mâinile în şold, privindu-mă fix în timp ce căutam un anumit produs. Nu am pielea neagră, nu port fuste creţe, nu am salbă de aur la gât, nu aveam nici măcar o poşetă în mână, nu mă uitam stânga-dreapta nici măcar pe furiş. Ce anume a făcut-o pe femeia asta să se uite la mine ca la un potenţial hoţ?