S-a căsătorit de mic, la puţin timp după ce a terminat armata şi s-a mutat la socrii, pentru că ai mei nu au fost de acord cu această relaţie. Era explicabilă şi chiar necesară căsătoria, pentru că se grăbiseră să facă un copil, deşi ea avea vreo 18 ani şi el 21. Din păcate, la câteva zile după ce s-a născut fetiţa, tatăl meu a murit, iar vărul meu s-a văzut nevoit să ia viaţa de coarne singur, să lupte pentru familia lui, fără să aibă, ca până atunci, sprijinul familiei mele.
După încă un an sau doi au mai făcut un copil, băiat de data asta. Soţia vărului meu nu putea merge la servici, aşa că tot greul întreţinerii casei picase pe el. Din nu ştiu ce motive, la un moment dat s-au separat de socrii, s-au mutat în altă parte şi au mai făcut încă un copil. Mă duceam la ei şi mă lua ameţeala văzând o fată care era cu doar doi ani mai mare decât mine însărcinată, cu un copil în braţe şi unul legănându-se pe picioarele ei.
Pentru cei care vor tot ce e mai bun pentru copii lor, o recomandare:
Normal că nici banii nu le ajungeau, mereu casa era goală, mereu plecam spre ei încărcată ca Moş Crăciun. Am făcut odată clătite. Multe, multe clătite. Două platouri mari, cu vârf. În acest timp mai făcuseră doi copii, aşa că totalul se ridicase la cinci. La zece minute după ce am intrat pe uşă, platourile erau goale.
S-au oprit. După ce au făcut al cincilea copil. De ce fac unii copii multi? Cât timp copiii au fost micuţi, în casa lor niciodată nu era suficientă mâncare, niciodată nu erau bani, niciodată nu era linişte. I-am întrebat de câteva ori de ce au făcut atâţia copii, de ce nu s-au protejat. AŞA A FOST SĂ FIE, era răspunsul invariabil.
Nu ştiu dacă mi se pare doar mie, dar parcă oamenii, cu cât sunt mai săraci, cu atât fac mai mulţi copii, ajungând în situaţia de a nu avea ce să le pună pe masă.
De ce oare unii aleg să facă atât de mulţi copii, ştiind că nu îşi permit să le ofere nici strictul necesar? De ce fac unii copii multi?
cred ca de cele mai multe ori este lipsa de informare sau educatie daca vrei sa-i zici asa. Nu stiu, nu pot, nu vor sa se informeze si nici nu iau masuri sa imbunatateasca situatia lor. Unii aleg sa-si traiasca viata sau ii duce ea, neavand de fapt niciun drept de decizie sau alegere.
Nu li se rupe inima vazandu-si proprii copii cum asteapta sa le aduca altii de mancare? Macar pentru asta si tot ar trebui sa se opreasca, sa afle cum se pot proteja.
la ora asta chiar e inexplicabil. Acu vreo 15-20 de ani poate mai ziceam … Adica banuiesc ca fiecare a auzit de un prezervativ si nici asa de scumpe nu sunt. Ma rog … comparind cu ce trebuie sa cheltuiesti dupa aia :)
Copiii despre care povestesc s-au nascut acum 15-20 de ani, dar inca vad familii sarace cu multi copii mici.
Era pe vremea lui Ceausescu totusi…daca fac niste calcule. Dar cred ca au traversat epoca tot facand copii si trecand in anii ’90. Cand lucrurile se schimbasera.
Se stie ca inainte de ’89 erau si probleme privind contraceptia dar probabil si ceva nestiinta. Dar, in fond, fiecare face ce considera ca e mai bine pentru el. Cata vreme nu s-au plans prea tare si au reusit sa-si creasca, chiar si cu mari greutati, copiii…lucrurile sunt in regula cat de cat.
Oricum, cred ca m-am mai exprimat o data relativ la aceasta problema. Eu consider a fi totusi o lipsa de responsabilitate fata de bietii copii. Care nu sunt cu nimic vinovati.
Cel mai mic copil al lor este cu un an mai mare decat Ionut, deci facut dupa revolutie. Am vazut cum se certau copiii pe o lingurita de margarina ramasa in cutie. Imi venea sa ii zic cateva si varului meu, si sotiei lui. :((
Cred ca ar trebui sa îl întreb pe fratele meu….. Are 11 copii !!! 4 a facut pana in 82 în Romania dupa care a emigrat în America si a mai facut 7. Eu nu l-am mai vazut de 30 de ani, deci nu stiu ce ia determinat sa faca atatia copii…. Un lucru stiu sigur… din hartii reiese ca nu ar fii tampiti, el este inginer si ea este asistenta medicala. Dar poate hartiile mint!!! ☺
Poate ca si-a permis sa ii creasca, poate a avut o situatie financiara mai buna…
Din considerente religioase poate?
Sau din neștiință?
Cine știe!?
Oricum, nu-i judecăm.
Familiile mari au farmecul lor, frații sunt legați mai strâns între ei, nu sunt atât de egoiști ca aceia cărora le vine totul de-a gata, fără eforturi.
Bunica mea din partea mamei a avut 11 copii, dintre care i-au trăit 10. Ultimul a fost făcut când eu aveam deja 6 luni. Asta n-a împiedicat-o să mă crească, cu mici întreruperi, și pe mine, părinții mei fiind foarte tineri pe atunci și destul de neavuți. M-am simțit acolo ca într-o comunitate de tip primitiv -în sensul bun al cuvântului- în care ne creșteam și ne ajutam unii pe alții.
Am simtit si eu farmecul familiilor mari, cu multi copii. Chiar si baiatul meu se simtea bine in casa lor, in aglomeratia aia plina de dragoste, dar eu nu inteleg de ce sa aduc pe lume un copil caruia nu ii pot oferi nimic…
Pentru ca spui ca e ceva grad de rudenie la mijloc, o sa ma abtin de la comentarii, insa daca totusi consideri ca nu te vei simti jignita prin alianta, imi permit sa te invit sa-mi citesti parerea sincera despre acest subiect:
Este varul meu, il iubesc, dar nu l-am inteles in aceasta privinta niciodata. Nu am de ce sa ma supar sau sa ma simt jignita. Le-am spus si lor de cateva ori ca nu mi se pare normal sa faci atatia copii, stiind ca nu te dau banii afara din casa.
Pana la urma e alegerea, mai mult sau mai putin constienta, a unor oameni care si-au crescut copiii asa cum au putut si nu au facut o drama din asta. Oful meu cel mare se indreapta catre aceia care n-au avut, nu au si nu vor avea decat daca castiga la loto, o situatie financiara care sa le permita un trai decent. Si, in ciuda acestui fapt, toarna copii cu nemiluita dupa care se plang si cer mila altora aruncand spre sensibilzare tocmai argumentul copiilor multi.
Pai nici ei nu aveau. Cat a trait tata nu a fost o problema, dar mai tarziu a picat pe mine sa ii ajut. Nu imi pare rau, pentru ca sunt ai mei si ii iubesc, dar as fi vrut sa ii vad mai fara griji.
:))) stiu eu, stiu eu raspunsul: “asa a fost sa fie” :D … sunt persoane care nu se gandesc si la viitor. Traiesc doar in prezent. Ceva asemeni “voi vedea maine ce o sa fie”.
Si daca maine nu e nimic, bietii copii mananca paine goala.
Probabil vor sa compenseze saracia materiala cu bogatia copiilor…desi si mie mi se pare cam nepotrivit, dar fiecare cu principiile si cu teoriile lui:)
Mai in gluma, mai in serios, “bogatia copiilor” este o stare pe care o simti intrand in familiile cu multi copii. Dar cei bogati material nu prea se inghesuie sa faca multi copii, desi isi permit sa ii creasca, iar cei saraci ii fac si apoi se vaita ca nu le pot oferi nimic. Dar exista atata dragoste intre ei, te simti invaluit cand intri in casa lor.
Exact aceeai intrebare mi-am pus-o si eu. Probabil nu isi permit protectie.altfel nu imi Eszter
Este mult mai costisitoare cresterea unui copil decat niste pastile sau orice alt fel de protectie ar alege.
Nu cred ca “aleg” ci sunt ignoranti, nu vor sau nu stiu sa se protejeze
Alta varianta ar fi ca ei considera ca “le-o da Domnul” si ca ce mananca unul …pot manca si ceilalti patru:D
Da, cam asa spuneau la un moment dat… unde cresc trei, poate creste si al patrulea, unde cresc patru, poate creste si … Nu se mai pune la socoteala felul in care cresc.
Acelasi lucru ma intrebam si eu in timp ce iti citeam postul. Cred ca pot exista mai multe variante. Poate unii asteapta acel ajutor de la stat pentru nou-nascuti, fara sa se gandeasca ce se va intampla apoi. Poate nu-si permit protectie (ce-i drept, nu-i chiar asa ieftina), sau nu sunt informati. Poate nu vor sa se protejeze (de exemplu din cauze religioase). Poate isi cauta “asigurare” la batranete.
Oricum, raspunsul cu “asa a fost sa fie” mi se pare totusi unul pe care-l dai cand vrei sa te scapi de responsabilitatea propriilor alegeri. Dai vina pe un fel de destin inexistent, ca sa poti dormi noaptea cu constiinta libera.
Nu cred ca au primit prea multe de la stat cand erau copiii mici, doi sau trei dintre ei sunt nascuti pe vremea lui Ceausescu, nu sunt nici pocaiti…
Varianta cu aruncatul responsabilitatii pe soarta s-ar putea sa se apropie de adevar… cred.
Cam asta am scris si eu ieri, despre inconstienta de a aduce pe lume copii carora nu ai ce sa le oferi.vad asta asa de des, ca nici nu ma mai mira.Dar ma revolta startul prost luat in viata de copii astia fara nici o vina.Si cica ne nastem cu drepturi si sanse egale…
Draga mea, nu am reusit sa trec pe la tine, dar recuperez astazi.
Cei care spun ca ne nastem cu sanse egale sigur nu au crescut in familii cu zece copii, sigur nu au mancat turte coapte pe plita, eventual unse cu untura. :((
eu nu inteleg nici religia si nici un alt argument. E incorect fata de ei, sa torni copii cu nemiluita iar apoi sa nu ai cu ce sa ii cresti. …. si totusi, sunt unele familii in care se merge pe principiul “unde cresc n mai creste si al x’lea”…
Oare nu ii doare sufletul vazandu-si copiii chinuiti, nemancati si dezbracati? Vazandu-i cum tanjesc la ceea ce au altii? Chiar si la o inghetata?
Poate e ca la pisoi. Adica cand vezi ce diferiti sunt unul de altul si ce draguti sunt, poate iti e cumva mila sa omori un sufletel nou. Asta, ma rog, cand sufletelul e deja format. De ce nu se protejau, n-as putea explica. Dar poate o faceau si nu era foarte eficient. Adica daca foloseau o metoda babeasca si nu functiona …atunci chiar “asa a fost sa fie”. Poate doamna nu voia pilula (oricum prin ’86 nu era voie cu pilula si nici usor de avortat la voi, nu?) mai ales ca am citit ca mult timp au continut estrogen si ala e periculos. Cat despre prezervativ, stati asa, pai domnul era cu doamna lui! Nu la curve. In opinia mea, prezervativul e nasol si atat timp cat esti doar cu sotia (adica nu risti sa culegi din alta parte ceva) eu nu vad sensul, atat timp cat sunt si alte metode contraceptive la fel de eficiente. Acum la ei clar nu erau eficiente, dar eu zic ca ce-i in patul lor, al lor e. N-avem de unde stii in ce circumstante au aparut copilasii aia. Poate a fost el beat. Si atunci ea ce vina are? Sigur nu au fost calculati copiii in bugetul familiei inainte de aparitie. Chiar asa face cineva vreodata asta?
Sau pur si simplu poate unora le plac multi copii. Eu nu prea comentez legat de subiect. Adica o fac, dar de la 11 in sus cu aceeasi femeie. Atunci sunt uimit :))
Eu nu stiu daca si cum se protejau, dar as fi incercat ceva, vazand ca am deja 2-3 copii care rabda de foame. Cand le poti oferi un minim de trai decent, nu mai este cazul sa te intrebi daca sa faci sau nu copii, dar cand nu ai nici tu ce manca…
Cunosc o familie care sta cu chirie cu 6 copii si acum il astepata pe al 7-lea. In schimb familia ii ajuta foarte mult si lucreaza ambii parinti. Dar iti dai seama ca tot foarte greu le este. Uneori ma intreb de ce atat de multi copii, dar cand ii vad pe toti afara mi-as dori si eu, nu 6 ci 10. :))
Cand eram domnisoara visam sa fac zece copii. Inca imi sunt foarte dragi copiii, dar as muri sa vad ca nu ii pot oferi absolut nimic.
Probabil ca e o exceptie care confirma regula, dar tocmai am intalnit o familie instarita, cu 4 copii. I-au facut… pentru ca isi permit. Si nu cred ca se vor opri la 4.
Rar mi-a fost dat sa vad minuni d-astea. :)) Bravo lor!