Perioada în care am zăcut în pat cu dureri infernale de spate (încă nu am scăpat de ele, însă am învățat să le țin sub control) m-a ajutat să îmi pun ordine în gânduri, să rememorez întâmplări, să îmi amintesc oameni, să fac bilanțuri și planuri. Probabil aș fi făcut asta oricum, ca în fiecare decembrie. Este o lună magică din multe puncte de vedere, nu-i așa? Avem o mulțime de sărbători pentru care să ne pregătim și care să ne aducă bucurie, scăpăm de un an care s-a dovedit a fi greu și intrăm în următorul cu noi speranțe, facem retrospectiva, observăm ce am făcut bine și unde am greșit, ca să evităm relele pe viitor.
Acum, că am terminat cu introducerea, să trecem la cuprins, la ceea ce vreau de fapt să vă transmit.
În urmă cu cinci ani, într-o leapșă între bloggeri, am găsit următoarea întrebare: Îţi place să dăruieşti sau să primeşti?
Cui nu îi place să primească? Totuși, abia după ce dăruiești realizezi ce mare bucurie îți poate aduce un gest aparent mărunt.
Aș vrea ca răspunsul meu să vă amintească faptul că printre noi trăiesc, neștiuți, o mulțime de oameni care au nevoie de ajutor atât în decembrie, cât și în restul anului. E viața grea, iar schimbările pe care războiul și pandemia le-au adus o fac și mai dificilă pentru noi toți. Pentru cei bolnavi, pentru cei săraci lipiți pământului, pentru cei care dorm pe străzi, aproape că nu am curaj să mă gândesc cum se simte viața, ce gust amar are și câte lupte duc, bieții de ei, pentru a supraviețui.
Ca în fiecare alt decembrie, la acești oameni îmi zboară primul gând. Nu am fost niciodată cu adevărat bogată, ba chiar am avut perioade în viață în care mi-a fost foame și nu am avut ce să mănânc, perioade în care mi-a fost frig și nu am avut cu ce să îmi încălzesc căsuța. Nu mi-e rușine să o spun. Consider că este mai rușinos să ai de toate și să nu te gândești și la amărâții lumii, la cei care nu au ce pune copiilor pe masă, la cei care nu au bani pentru medicamente, la cei care tremură pe străzi și nu au un ceai cald, o supă sau o haină care să îi protejeze de ger.
Încerc să îmi fac partea mea de om, să ajut acolo unde pot, cu cât pot. Orice gest mărunt este mai bun decât nepăsarea. Orice ajutor, oricât de mic, este mai bun decât nimicul pe care atât de mulți oameni îl au în viața de zi cu zi. Dacă nu este posibil pe tot parcursul anului, măcar în decembrie am putea face mici gesturi care să conteze pentru cei din jur, pentru cei neștiuți, pentru cei care probabil cred că nimănui nu îi pasă de suferința lor.
Dăruiți, oameni buni! Abia după ce dăruiești realizezi ce mare bucurie îți poate aduce un gest aparent mărunt. Un pachețel cu mâncare, o jucărie, o haină de iarnă, niște încălțări trainice, un ceai cald, o vorbă bună, un zâmbet, orice e mai bun decât nimic. Uitați-vă cu atenție în jurul vostru. Cu siguranță veți găsi persoane care, din diverse motive, o duc rău. Nu judecați! Mai bine ajutați cu atât cât puteți. Nu așteptați neapărat Crăciunul. Unii au nevoie astăzi de ajutor pentru a supraviețui până la finalul anului. Fiți buni! Fiți darnici! Fiți oameni!
Dăruind vei dobândi! Unul dintre cei mai renumiți duhovnici ai Bisericii Ortodoxe, Părintele Nicolae Steinhardt, afirma că nu contează cât de mult dăruim, ci câtă iubire punem în dăruire, îndemnându-ne să oferim un zâmbet, o floare, compasiune pentru cei năpăstuiți, mângâiere pentru cei necăjiti, pentru că orice gest de dragoste venită din inimă este bine-plăcut lui Dumnezeu.
Dăruind vei dobândi!
Mulțumesc pentru că ai citit până la final!
S-ar putea să îți placă și alte articole de pe blogul meu:
- Povestiri creștine cu morală. Povestiri cu tâlc pilde creștine
- Povești și pilde creștine. Povești cu tâlc
- Pilde duhovnicești scurte
- 10 carti pentru copii de pus sub bradul de Crăciun
1 thought on “Dăruind vei dobândi!”