Skip to main content

Dansul vrăjitoarelor

Dame scoborâte parcă din alte vremuri, cele patru îşi fac veacul la mansardă, locul unde căldura verii le ţine într-o veşnică toropeală, iar întunericul nopţii le adăposteşte fărădelegile. Nimeni nu ştie cum au ajuns acolo şi nimeni nu are curajul să le alunge. Prin sat circulă o poveste macabră despre iubiri neîmpărtăşite, crunte răzbunări, ochi fantomatici sclipind în noapte şi slujitori terorizaţi mergând cu capetele plecate.

Legenda spune că bufniţa s-ar fi cocoţat când era lună plină pe cea mai înaltă creangă a stejarului. Ochii ei mari au sfredelit până în adâncul budoarului de la mansardă. A privit, a cântat scurt, strident, de trei ori câte trei, înfiorând toată suflarea satului, şi a zburat încotro a purtat-o vântul de miazănoapte. Bătrânii satului s-au strâns la sfat, încercând să desluşească ultimul mesaj lăsat de bufniţă.

Dama de ghindă şi-a întins picioarele lungi peste preşul ţesut cu multă vreme în urmă. Cu gesturi lascive şi-a lins, una câte una, unghiile bine pilite, le-a admirat îndelung şi, cu glas răguşit, a întrebat: Ce ziceţi, suratelor? Lăsăm noaptea să treacă sau întindem capcana, să prindem un flăcău vânjos? Dama de pică a căscat, plictisită. Dama de cupă a zâmbit provocator şi a făcut un mic semn. Dama de caro s-a ridicat, şi-a aranjat cu graţie rochiţa cu model nedefinit, şi-a verificat în ciobul de oglindă machiajul, a pus coatele pe geam şi a dat drumul unui sunet prelung, amestec de dorinţă şi seducţie, ca un cântec de sirenă împrăştiat în noapte.

Să punem ceaunul la foc, strigă dama de ghindă, aţâţată. Să aruncăm în el ierburile amare, ficatul crud, ochiul de sticlă, gâtul putred rămas sub policioară şi ce-o mai scrie în cartea de magie. Vă rog, fără ierburi, rosteşte timid dama de caro. Data trecută am avut crampe cumplite până la ziuă după ce am gustat licoarea. Taci, tu, că poţiunile astea nu au nici un efect dacă nu pui în ele toate ingredientele notate în grimoar, rosteşte printre dinţi dama de cupă, iritată la culme, în vreme ce aruncă în ceaun restul scârnăviilor. Clocoteşte, clocoteşte! ţipă în extaz dama de pică.

Din mijlocul încăperii se ridică un abur gros, fetid, ameţitor. Damele, intrate în transă, se rotesc, se răsucesc, se contorsionează, rupând în zbaterea lor pânzele de păianjen ţesute prin colţuri de mansardă. Strigătele lor excitate răsună până departe, dincolo de satul adormit. Blestemul să cadă asupra celor care, cu voie sau fără de voie, urmăresc dansul vrăjitoarelor! Ochiul să se transforme în sticlă şi să se rostogolească până la noi, urechea să se înfunde şi să duduie, gura să cânte celor din jur, iar şi iar, aceleaşi vechi cuvinte vrăjite:

Pe la urechi

Cântec străvechi,

Pe la gură

Murătură,

La picioare

Talpa mare,

Pe la burtă

Doar o turtă,

Pe la gene

Multă lene.

Dansul se opreşte brusc. Dama de cupă face semnul mult aşteptat. Îşi trece rapid mâna prin păr, aranjându-l. Se întinde pe pat, săltând puţin rochia din care încă se mai împrăştie aroma de lavandă. După ea, toate celelalte dame se întind pe unde apucă, luându-şi chipuri zâmbitoare. Pentru o clipă, lumina de la parter pare să se estompeze. O umbră trece furişată prin dreptul ei. Un servitor deschide uşa de la intrare. Se aud paşi pe scări. Cineva gâfâie. Damele uită să clipească. Uşa mansardei se deschide. El intră. Cu mâna dreaptă îndepărtează o pânză de păianjen. Le priveşte pe rând, uimit. Ele se ridica încet, neauzit. Mâinile se întind spre trupul tânăr şi viguros…

mansarda dans vrajitoare

dame de caro, ghinda, cupa si pica

Poveste inspirată de fotografia făcută de soţul meu şi de cele patru dame pisici din casa mea.

 

Comments
  • Zina October 20, 2015 at 7:10 am

    Mamăă, ce impozantă e dama de caro! Nostimă poveste, zău așa! Mi-a plăcut! ☺

    • Vienela October 22, 2015 at 7:27 am

      Si continua sa creasca… :)))
      Multumesc frumos!

  • Diana October 20, 2015 at 7:56 am

    Superba poveste, frumoase… dame! 🙂
    Flacaii vanjosi de aici cred ca nu au auzit chemearea! 🙂 Sau… au inteles ca… ar veni degeaba. :)) Ca in bancul cu vinul: Vin la tine! Vin degeaba! 😉

    • Vienela October 22, 2015 at 7:28 am

      Multumesc mult, Diana!
      Da, exact ca in banc… :))))

  • Matilda October 20, 2015 at 8:16 am

    Şi “damele” tale au momit pe cineva? 😀

    • Vienela October 22, 2015 at 7:29 am

      In poveste au reusit. In realitate nu prea… :)))

  • trenda October 20, 2015 at 9:16 am

    Interesanta povestea 🙂 ! Pot spune ca ai si multa imaginatie :))) ! Initial am crezut ca aceasta postare are legatura cu sarbatoarea ce se apropie si vrei sa ne introduci in lumea personajelor fantastice :).

    • Vienela October 22, 2015 at 7:30 am

      Multumesc! Despre acea sarbatoare deja s-a scris prea mult. Prefer sa imi fac propriile sarbatori. :)))

  • Mala October 20, 2015 at 10:47 am

    Faina rau povestea! Cu finalul la indemina imaginatiei cititorului…

    • Vienela October 22, 2015 at 7:30 am

      Sa aiba si cititorul treaba, nu? :))) Multumesc frumos, Mala!

  • Adriana October 20, 2015 at 12:07 pm

    Deși în ultima vreme, recunosc, m-ai înnebunit cu orice articol plecat dinspre, spre și cu animăluțe, acesta e de departe cel mai frumos. O poveste minunată și bine scrisa. Te felicit!

    • Vienela October 22, 2015 at 7:31 am

      Iti multumesc mult de tot, Adriana! Adevarul este ca ma abtin cat pot sa nu scriu cate zece povesti pe zi despre animalutele mele. :)))

  • Liliana October 31, 2015 at 1:55 pm

    Mi-a plăcut foarte mult cum ai țesut povestea… Felicitări! Dar, recunosc, aș fi vrut să știu urmarea. 😉 Finalul e deschis, să înțeleg… M-ar tenta să continui, dacă am permisiunea, bineînțeles….

    • Vienela October 31, 2015 at 1:59 pm

      Multumesc mult! Am fost si eu tentata pentru o clipa sa ii caut o continuare, dar apoi am renuntat la idee.
      Cu mare drag, oricand doresti. Chiar sunt curioasa sa vad ce iese. 🙂

  • Cristian January 31, 2016 at 3:31 pm

    Ai patru pisici! Eu abia mă descurc cu două…

    • Vienela February 2, 2016 at 5:10 pm

      Si un caine. :))) Pisicile se descurca singure. Singura mea grija este sa le ofer mancare, apa proaspata si multa iubire. 😉

  • Sima Irina March 27, 2016 at 8:47 pm

    M-au vrajit pe loc cele 4 “dame” dar si povestea.

    • Vienela March 29, 2016 at 6:36 pm

      Iti dai seama ca eu sunt mereu in transa… :)))

  • […] lui dispare orice urmă de culoare. Își dă seama că a făcut o mare greșeală intrând în dansul vrăjitoarelor. O asemenea enigmă ar trebui să rămână pe veci […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.