Astăzi (25 august 2017)… mi-am amintit ce înseamnă temperatura de 15 grade și, încă somnoroasă, abia ieșită din scutece, nici măcar nu mi s-a părut foarte frig afară, așa cum mă temeam când mă gândeam la plecarea în Scoția, unde la 20 de grade toți spun că e caniculă. Totuși, nu sunt convinsă că m-aș putea acomoda cu un cer mereu încărcat de nori. Dacă intru în depresie în perioada viitoare, să știți că mi se trage de la soarele ascuns dincolo de nori.
Mă gândesc… la faptul că engleza mea e tot mai avansată, însă imediat îmi dau seama că mă păcălesc singură. Citesc o carte scrisă în limba engleză (Next, de Michael Crichton) și înțeleg aproape tot ce e scris acolo, însă nu pentru că mi-ar fi familiare cuvintele, ci pentru că sunt capabilă să fac legătura între ceea ce cunosc și ceea ce este în plus, astfel încât să pricep măcar o mare parte din propoziție, dacă nu pe toată. Muncesc de zor pentru a îmbunătăți chestia asta.
Sper… să îmi fie ușor să discut acolo cu oamenii, chiar dacă nu voi folosi întotdeauna timpii potriviți și nu voi găsi imediat prepozițiile necesare.
În casă… încă mai am cada înfundată, căci nea instalatorul nu a binevoit să vină și nici eu nu am avut timp să caut altul. Avantaj eu, că fac mușchi în brațe încercând să golesc cada ori de câte ori o folosesc. Update: între timp a venit instalatorul, a desfundat țevile, însă m-a lăsat cu o altă problemă, despre care voi povesti separat.
Pisicile mele… vor fi tare dezorientate în primele zile de după plecare, însă nu am ce să le fac mai mult de atât, cel puțin nu în prima perioadă, până când vom găsi cea mai potrivită cale pentru a le lua cu noi.
Câinele meu… a învățat comanda cuminte și, de vreo câteva zile, m-a scutit de spaimele pe care le provoca atunci când începea să latre din senin la trecătorii de pe stradă. Sper să își păstreze obiceiul.
Prin Ploieşti… am căutat două zile cutii mari din carton. Spre surprinderea mea, s-au dus vremurile când fiecare magazin abia aștepta să treacă pe acolo vreun rătăcit care să ceară așa ceva. Am fost nevoită să cumpăr. O cutie din carton costă 20 de lei.
Prin blogosferă… aș vrea să bag un maraton de citit, însă nu știu deocamdată în care zi voi fi mai liberă.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… să caut cea mai bună cale pentru a răspunde provocărilor ce îmi vor ieși în cale. Nu mai știu dacă v-am spus, dar în ultima vreme în viața mea aproape că nu mai sunt zile fără surprize de tot felul.
Un citat/proverb favorit… “De ce oare am acceptat, atât de mulți ani, să ascult aceleași și aceleași destăinuiri, în loc să pun întrebările potrivite și să înțeleg mai bine cine sunt, de unde vin și încotro ar trebui să mă îndrept? De ce m-am mulțumit cu atât de puțin?” – Întrebările potrivite
O fotografie preferată…
Jurnal de femeie simplă, pagina 109.
Plecati in Scotia?! Uau! In tara Highlander-ului! Super! :)
In ultimul timp am fost cam dusa din online si nu mai stiu prea multe… :) Cu cine lasi pisicutele? Cu cine il lasi pe Bruno?! :)
Succes, Vienela! <3
Chiar zilele trecute am intrat pe profilul tau de fb, sa vad ce e, unde ai disparut. Apoi am vazut ca ai fost activa pe blog, ca ai publicat si m-am linistit. :) <3
Mihai e deja in Scotia, urmeaza sa plec eu cu Bruno. Pisicutele raman in prima faza acasa, cu niste prieteni de familie care se vor muta aici. Vom incerca sa le luam si pe ele cand vom avea banii necesari. Costa 200 de lire numai transportul unei pisici. Pentru Bruno platim 250.
Multumim mult! :*
Baftă, Vienela!
Să meargă totul aşa cum îţi doreşti!
Vero, iti multumesc din suflet!