Încercam zilele trecute să îmi amintesc ce făcea băiatul meu pe când avea nouă ani. Imediat, prin faţa ochilor mi-a trecut imaginea unor copii ce se jucau de-a pieile roşii, mânjiţi din cap şi până în picioare cu acuarele. Mi-am amintit uimirea lui la vederea salinei Slănic, dar şi cât de mult insistam pentru a-l scoate din apa mării. Parcă îl văd şi acum mergând la fotbal într-o margine a oraşului, iar seara încingând bătălii cu copiii din blocul vecin. Ţin minte de parcă a fost ieri că ieşeam în faţa scării şi niciodată nu mă uitam în jur, ci în sus, căci adora să se cocoaţe prin copaci.

Ce face Alexandru-Valentin, la cei nouă anişori ai săi? În zilele bune, stă cu privirea pierdută în gol, izolat într-o lume despre care noi încă nu ştim prea multe. Uneori râde, şi atunci întreaga familie simte că soarele a răsărit. Se lasă hrănit de către frăţiorul său, care are numai trei ani, apoi îşi smulge părul din cap şi se loveşte cu pumnii.

Vin zile mai proaste şi atunci Alexandru-Valentin zgârie, şi ţipă, şi plânge, şi face convulsii, şi devine tot mai agresiv. Părinţii privesc aproape neputincioşi zbuciumul copilaşului. Uneori, degeaba e tratamentul,  degeaba e muzica, degeaba sunt toate îngrijirile lor, degeaba rugile…

Alexandru-Valentin suferă de autism. Eu nu îmi pot imagina prea multe despre lumea în care trăiesc cei condamnaţi să poarte o asemenea cruce. Nu vă pot impresiona din cuvinte, căci sunt mult prea sărace, când vine vorba despre autism. Pot doar să încerc, cu slabele mele puteri, să le fiu alături părinţilor ce aşteaptă o mână de ajutor.

Concret, familia lui Alexandru-Valentin locuieşte într-un sat de lângă Alexandria. Ar dori să poată duce copilul la Bucureşti, pentru a-i face un RMN. După cum vă puteţi imagina, nu sunt bani. Ştiu, plata pentru un RMN nu pare o avere, însă familia nu dispune de aceşti bani.

Am promis că îi voi ajuta. Cum? Nu ştiu! Pur şi simplu nu ştiu cum şi de unde s-ar putea aduna aceşti bani (voi contribui şi eu cu o parte din sumă) şi cum ar putea ajunge la familia lui Alexandru-Valentin, căci nu au conturi bancare, nu au paypal, nu au nimic de acest gen. Probabil că îşi vor face un cont bancar dacă se vor găsi mai multe persoane dispuse să ajute cu o sumă oricât de mică.

Prieteni, vă cer ajutorul! Haideţi să facem ceva pentru acest îngeraş, atât cât se poate face pentru un copil cu autism. Vă rog din suflet, distribuiţi acest articol, ca povestea lui să ajungă la cât mai multe persoane.

Actele doveditoare (copilul este luat în evidenţele DGASPC Teleorman), imagini cu copilul şi mai multe explicaţii pot fi găsite la Voicu Cristian, voicucristian39(at)yahoo(punct)com, tatăl copilului, omul care aşteaptă cu sufletul la gură un răspuns, un semn că oamenii încă sunt oameni.

Dacă aveţi un sfat legat de felul în care ar putea fi ajutaţi, dacă ştiţi cum se procedează în asemenea situaţii, vă rog lăsaţi un semn. Dacă nu, măcar un share acestui articol. Vă mulţumesc anticipat, în numele meu, al copilului Alexandru-Valentin şi al familiei sale, ce îşi duce crucea cu răbdare!

Update:

Tatal copilului si-a deschis un cont in care cei ce vor sa ajute pot trimite orice suma de bani, oricat de mica:

VOICU CRISTIAN

RO04RZBR0000060016985506