Se înmulţesc laudele din comentarii

Bloggerului îi place să scrie. Şi scrie. Cu cât scrie mai des, cu atât adună în jurul său mai mulţi oameni. Cu cât sunt mai mulţi oameni în jurul său, cu atât se înmulţesc şi laudele din comentarii. Blogosfera este, prin anumite zone, un loc frumos, însă plin de capcane în care pică până şi cei mai lucizi dintre bloggeri. Cuvintele laudative din comentarii nu fac bine.

Oamenii ajung să creadă că acest spatiu virtual este un loc unde visele ar putea deveni realitate, ajung să creadă că ar putea scrie cărţi doar pentru că au un blog şi au publicat câte ceva pe el. Din vina cui? A noastră, a celor care citim bloguri, dăm like mult prea uşor şi comentăm uneori în cuvinte mult prea măgulitoare.

Comentariile sunt pline de laude

Bloggerul scrie. Nu o face doar pentru el, ci şi pentru cititorii săi. E firesc să aştepte reacţii. Este, de asemenea, firesc să se bucure când comentariile sunt pline de laude, felicitări şi mulţumiri. E firesc să ajungă să creadă că scrie bine, foarte bine, excelent. Prea mulţi ajung să îşi imagineze că pot fi sau că sunt deja scriitori. Cuvintele laudative din comentarii nu fac bine.

Și asta doar pentru că alţi bloggeri le lasă comentarii elogioase, pentru au publicat cărţi pe banii lor, pentru că au mii de like la paginile de fb sau sute de like pe bloguri, când un like e atât de uşor de dat, iar cei care chiar scriu bine se văd înconjuraţi (wow, ce cuvânt pretenţios în acest context) de 2-3 cititori…

Cuvântul îmi piere, neascultat

“Aici, pe caietul acesta pătat,
mi-s slovele semne amare.
Cuvântul îmi piere, neascultat,
şi lumea mă strânge, mă doare.”

Nu spun să dăm cu bloggerii de pământ, să îi desfiinţăm când textele lor nu ne transmit nimic, dar haideţi să ne măsurăm puţin cuvintele, să fim cu scaun la cap, să ne domolim elanul cu care comentăm, pentru a nu induce în eroare oamenii, făcându-i să creadă că au talent, că scriu foarte bine, că sunt creativi şi că merită să fie urcaţi pe vreun piedestal.

Laud uneori texte care nu sunt chiar capodopere

Recunosc cinstit că şi eu mă fac uneori vinovată de acest păcat. Și eu laud uneori texte care nu sunt chiar capodopere. De ce o fac? Pentru că se întâmplă ca un cuvânt, o frază, o idee să mă atingă. Poate și pentru că mi-ar fi jenă să îi spun omului că se putea mai bine. Pentru că sunt momente când bloggerul trebuie încurajat, pentru că un blog nu este o carte.

Nu vreau să par răutăcioasă şi nici să renunţ la citit bloguri doar pentru că unele nu ascund capodopere literare, însă am momente în care prefer să mă închid Între lumi şi să vibrez acolo, Visându-l pe Mart Senson.

Cuvintele laudative din comentarii nu fac bine