Mai dă-mi o șansă, mai lasă-mi visul ăsta încă o clipă, mai lasă-mă să odihnesc un gând pe brațul tău… Hai să mai scriem împreună o poveste, să împletim un curcubeu neîntinat, să mai culegem puf din păpădia verii ce ne trece. Acordă-mi încă un dans cu aromă de euforie, trăiește-mă prin cuvintele topite în sărut, încarcă-mi în bagaje încă o amintire. Îți dau la schimb fărâme dintr-o stea ce-apune, îți dau și viforu-napoi de vrei, îți dau întreagă vraja sub care m-ai ținut.

Plângea în sinea ei femeia, își revărsa iubirea în lacrima ascunsă, strângea în sine amărăciune de zbor frânt. Tăcea. Tăcea și îl privea cu ochii mari, rotunzi a mirare, negri de supărare. Țipa. Țipa în gând reproșuri multe, și se mira că el nu îi mai poate înțelege privirile sălbatice, ca altădat. Apoi a vorbit. A cerut explicații, a plâns jalnic, a rugat în van, a blestemat… Lui nu îi mai păsa… Plecat era deja cu gândul și-și pregătea plecarea întreagă, rupând tot ce îl mai lega de ea. Pleca…

pana