Cuvinte topite în sărut, plecare și lacrimi

Cuvinte topite în sărut, plecare și lacrimi

Câte cuvinte topite în sărut, plecare și-atât de multe lacrimi rămase în urmă. Mai dă-mi o șansă. Iubitule, mai lasă-mi visul ăsta încă o clipă, mai lasă-mă să odihnesc un gând pe brațul tău…

Hai să mai scriem împreună o poveste. Povestea noastră, remodelată în lacrimi și sărut. Să împletim un curcubeu neîntinat. Poate să mai culegem puf din păpădia verii ce ne trece.

Acordă-mi încă un dans cu aromă de euforie, așa cum făceai cândva.

Sărutul ploii

Trăiește-mă prin cuvintele topite în sărut cu gust de lacrimi. Plecare

Încarcă-mi în bagaje încă o amintire, căci viața-i lungă și drumul greu. Îți dau la schimb fărâme dintr-o stea ce-apune, îți dau și viforu-napoi de vrei. Înapoi îți dau întreagă vraja sub care m-ai ținut.

Plângea în sinea ei femeia. Își revărsa iubirea în lacrima ascunsă între gene. Strângea în sine amărăciune de zbor frânt înainte de vreme.

Tăcea. Femeia tăcea și îl privea cu ochii mari, rotunzi a mirare, negri de supărare.

Țipa. Femeia țipa în gând reproșuri multe, nenumărate, și se mira că el nu îi mai poate înțelege privirile sălbatice, ca altădat.

Apoi a vorbit. A cerut explicații. Iar a plâns jalnic. A rugat în van. Apoi a blestemat… Lui nu îi mai păsa…

Plecat era deja cu gândul și-și pregătea plecarea întreagă, rupând tot ce îl mai lega de ea.

Pleca, lăsând in urmă-i lacrimi sărate și amare…

Să răsucim paginile și să începem un nou capitol al poveștii noastre. Să nu mai fie cuvinte topite în despărțiri, ci să fie versuri ce dansează în armonie pe partitura inimilor noastre.

Hai să construim un castel din zâmbete și să-l întărim cu cărămizi de încredere. Să ne hrănim cu speranța că mâinele nostru va fi mai strălucitor decât ieri, căci suntem perechea ce stăpânește vântul și aduce bucurie în ploaia tristă a existenței.

Vino să îți șoptesc la ureche cuvinte de alinare și să-ți împletesc în păr steluțe căzătoare. Să dansăm sub stelele nopții, unde pașii noștri vor răsuna ca un ecou al iubirii ce nu cunoaște sfârșit. Hai să rămânem în această clipă, să o împărtășim, să o transformăm într-o comoară a inimii noastre.

Și, iubitule, să ne înfășurăm în brațele timpului, unde săruturile noastre vor fi cronometrul etern al fericirii. În acest dans al sufletelor noastre, să construim împreună o poveste atemporală, în care lacrimile se vor transforma în perle prețioase și râsul va răsuna ca o simfonie a inimilor îndrăgostite.

Așa că, te rog, acordă-mi încă o șansă să fim autorii propriei noastre saga. Să scriem cuvinte care vor trăi dincolo de timp și spațiu, iar dragostea noastră să fie o poveste care va încânta și inspira generații întregi.

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

• Iubirea mea de-o noapte
• Iubire reală, iubire imaginară, iubirea e totul
• Dragobete în varianta vienelară
• Plec la mama
• Ce este iubirea, și cât durează?
• Poveste de dragoste lacrimogenă – ficțiune
• O clipă pentru eternitate – pe care o alegi?
• Sărutul ploii
• Ce înseamnă rainbow kiss? Este periculos?
• Vânare de fluturi