Mă scoți din minți când pierzi timpul numărând țigările pe care le fumez, când iei lucrurile de la locul lor și uiți să le mai pui înapoi, când ești atât de atent la jocul tău, încât mă asculți doar cu o ureche, când mă trezești noaptea din somn, când ți se face foame și mă rogi să îți gătesc, deși știi că am de scris, când îmi vorbești și ideea fuge undeva, departe, când te contrazici cu mine ore întregi pentru problemele majore ale omenirii, când te tunzi la frizeria din colț, când pleci de zece ori pe zi la piață, dar uiți să iei și plăsuța de gunoi, când îmi cumperi cadouri care nu îmi spun nimic, când ești prea repezit cu nepoții tăi, chiar dacă și pe mine mă stresează uneori, când vrei ca totul să fie după cum spui tu.
Te iubesc la nebunie când îmi aduci țigări, când îmi faci mici surprize, când faci treaba în locul meu, pentru ca eu să pot sta liniștită pe net, când îmi zâmbești cu zâmbetul tău cald, când mă cuprinzi cu brațele tale puternice, când insiști să ies cu tine la aer, să ne plimbăm, când îmi cumperi dulciuri, când pregătești fripturile, când îmi faci cafea, când îmi dai dreptate, deși știi că nu am, când mă lauzi la rude și prieteni, când îți amintești că vreau felii de lămâie în paharul de cola, când îmi așezi pe birou pachete de gumă, când te cerți cu lumea întreagă pentru mine sau pentru copil, când mă săruți dimineața și îmi spui că ți-a plăcut articolul scris cu o zi înainte, când jonglezi cu banii familiei în așa fel încât să ne fie bine.
Ești nărăvaș, așa ai fost mereu. Tu spui despre mine că sunt nărăvașă. Cuvintele noastre sunt nărăvașe, din ele ies scântei atunci când nu cădem de acord, însă cum ne-ar fi viața dacă nu am mai avea micile sclipiri ivite din cremenea gândurilor protejate cu prețul unei ore liniștite? Te vreau așa cum ești, sălbatic, nărăvaș, atent, dulce, protector. Să nu îndrăznești să te schimbi vreodată!
Ești nărăvaș în gând și fapt, deci na, răvașe, într-o plăcintă de articol, că prea ți-ai dorit mereu să ai parte de surprize. :-P
Cred ca trebuie sa ma odihnesc puțin. De-abia după ce am citit 99% din material mi-am dat seama ca nu eu l-am scris!!! Da, nu eu l-am scris fiindcă beau Cola fără lămâie! The rest is… History!!!
Frumoasă declaraţie!
Universal valabilă. Bine că nu scrie și el! Să vezi atunci cum se adaugă un ” nu-mi place cum scrii” de toată frumusețea.
Asta sigur e o surpriză plăcută! Îţi garantez eu!
Mi-aduc aminte cât m-am rugat de al meu să mă lase să scriu un articol cu şi despre el, iar el “nu şi nu!” (văzuse deja că scrisesem nişte cuvinte despre el).
Până la urmă l-am scris şi, când l-a citit, s-a înmuiat tot şi avea un zâmbet ştrengar pe faţă. I-a plăcut foarte mult.
Sunteţi dulci şi mă gândesc că fără acele cuvinte nărăvaşe viaţa nu ar fi frumoasă, ar fi seacă, plictisitoare, şi aparent banală. Iubirea voastră nu are nevoie de declaratii, va gândi el, dar cât de bine pică, mă gândesc eu. Şi fiind un om implicat in ceea ce faci va fi surprins plăcut, cred, de forţa cuvintelor tale! Ştiu că nu-ţi place să zică cineva la articolele tale “frumos”, dar uneori acest cuvânt cuprinde totul. Vă sărut!
bun şi blogăritul ăsta la ceva. altfel cum am mai avea noi ocazia să le facem declaraţii dragilor noştri? că scrisori nu le scriem . dar cate un articol dedicat…
hehehe am facut si eu ceva de genu ptr o aniversare
urmeaza alta dar nu o sa ma mai bag in romantisme publice de data asta :))
Asta e o foarte frumoasa declaratie de dragoste :)
Parca va vad- doi naravasi, imblanzindu-va unul pe altul… Ce imagine frumoasa! ;)
Wow, ce imi place felul in care ai sintetizat cuvintele mele! Abia astept sa ii spun sotului meu… :))