Se încheie un an care mi-a depășit cu mult așteptările. M-am izolat cu bună știință, mătrășind din calea mea pe toți cei care mi-ar fi putut strica starea de bine sau mi-ar fi putut răpi timpul. Acest lucru m-a ajutat să descopăr că pot lucra mai eficient când nu sunt întreruptă de mici nimicuri, dar și să înțeleg că sunt un animal curios, căruia îi place să socializeze cu semenii săi. Am simțit durerea de a nu avea destui prieteni și astfel m-am refugiat (a câta oară în această viață?) în splendoarea incontestabilă a cărților. Nu am reușit să scriu pe blog nici măcar despre un sfert din cărțile pe care le-am citit în 2016. Sper să recuperez în 2017.

Mi se pare foarte ciudat că anul acesta nu mi-a fost dor de munte nici măcar o dată. Eu, care am spus întotdeauna că îl ador, că are un farmec inegalabil, că misterul de care e înconjurat mă fascinează, că numai acolo îmi pot încărca bateriile, iată că am putut supraviețui fără vârfuri de un argintiu luminos, fără să văd flori răsfățate de vânt și ploi, fără să respir aerul curat al înălțimilor. Îmi displace să o spun, dar în 2016 am iubit mai mult marea, treabă care mi s-ar fi părut imposibil de crezut în orice alt an al vieții mele. Am adus de pe litoral multe amintiri și imagini cu marea. Abia întoarsă acasă, am început să îmi fac planuri în legătură cu următoarea mare pe care vreau să o văd (visez să ajung la Izmir).

Cuvântul anului 2014 a fost Speranță. Pentru anul 2015 am ales cuvântul Fericire. 2016 a stat sub semnul dăruirii (am primit și am dăruit mai mult ca oricând). Cum aș vrea să îmi fie anul ce vine? Cuvântul anului 2017 va fi, pentru mine, Schimbare.

Toate celelalte cuvinte subliniate (durerea, misterul, ador, splendoarea, imposibil, rasfatate, farmec, curios, matrasind, argintiu, displace, treaba) au fost alese de Cartim pentru o nouă ediție a jocului, ultima din acest an, o ediție la care vă invit și pe voi să participați.

Vă doresc un 2017 excelent, plin de bucurii și realizări! La mulți ani!