Trei ani. Trei ani ai lor, ai clubului iubit, din care eu m-am înfruptat cu o mică perioadă, de la 1 iunie 2013, cu toate că mult timp am urmărit de pe margine și mi-am dorit să fiu parte din el. Acum îmi dau
seama că pare o dată predestinată, pentru că acest joc de adulți mie îmi aduce bucurii exact ca în copilărie. Am început cu un articol drag inimii mele chiar și acum, Nu am dansat decât o vară și am continuat să scriu săptămânal, gând încolțit din 12 cuvinte, unite intr-o duzină. Nu îmi amintesc să am vreo absență la duzina de cuvinte. Dacă știți că am, nu-mi spuneți. Înseamnă că am ruginit, că m-a atins uitarea. La psi-luneli da, am chiulit deseori… La anacondeieri nu am avut curajul să mă joc, iar psi-cafeaua m-a prins mereu pe picior greșit.

Tot ce îmi vine în minte acum este plăcerea pură de a scrie cuvânt sorbit din neguri și din doruri, din tremur translucid, chiar și atunci când cuvintele păreau să nu mă inspire, chiar și conștientă fiind de faptul că eu nu scriu literatură, așa cum fac unii dintre membrii clubului psi. Uneori, când am avut timp și gând albăstrit, am scris câte două articole pentru acest joc. Dovada, după cum cred că deja ați ghicit, este pe doaronline. Cel mai mult mi-au plăcut cuvintele inventate, pentru că ele oferă libertate deplină în scriere. Cum aș putea descrie astăzi tot ceea ce clubul mi-a oferit? Am prins încredere în mine, am prins curajul de a da drumul cuvintelor la joacă, am cunoscut oameni ce scriu minunat.

Datorită clubului psi, astăzi mă simt mai bogată și mai îndrăzneață. M-am albit când mi-au atras atenția că am greșit, m-am înroșit atunci când m-au lăudat, mi-am zidit în piept dorința de a fi tot mai bună. Bine-nțeles că este un obiectiv greu de atins atunci când scrii advertoriale aproape în fiecare zi (din păcate, omul mai și mănâncă, deși eu mănânc doar pentru a trăi), când ești prea obosit pentru a mai gândi, când știi că-n sat s-a zvonit că unii nu prea își au locul în cercuri selecte. O clipă m-am înverzit de necaz, deși nu știam la cine se face referire. Apoi am revenit la sentimente mai bune și, după cum vedeți, am continuat să scriu.

Mulți ani frumoși, club psi! Și mulțumiri cu miile!