În trecut, oamenii erau pedepsiţi dacă manifestau prea multă curiozitate, de unde probabil şi expresia “curioşii mor repede”, completată şi transformată acum într-o replică bună de dat în anumite situaţii “curioşii mor repede, dar mor mai deştepţi”. Bine-nteles ca astazi este total neadevarata expresia “curiosii mor repede”, caci nimeni nu ne mai arde pe rug daca avem opinii diferite, daca ne apucam sa cautam adevaruri si le strigam in gura mare. Foloseam expresia “curioşii mor repede” doar atunci când cineva încerca să îmi încalce spaţiul intim, depăşind limitele bunului simţ, pentru că, în rest, oamenii curioşi mi-au plăcut întotdeauna. Şi eu sunt curioasă de felul meu. Dar una este să deschizi sertare pline de înţelepciune, care să te îmbogăţească spiritual şi alta este să te intereseze doar bârfa.
Nu ştiu unde se încadrează ceea ce am făcut dimineaţă. Mai deşteaptă nu aveam cum să devin după acea experienţă, clar. Am găsit un articol în care o bloggeriţă se plângea că i-au fost furate nişte poze de pe blog. Supărată, îşi instalase un program care o anunţa atunci când cineva îşi însuşea pozele sau chiar articolele scrise de ea. Curioasă, m-am gândit să folosesc şi eu copyscape, dacă tot îl avea fata pe blog, pentru a vedea dacă mie mi-a fost luat vreun articol. Mai păţisem anul trecut ceva asemănător. Multe dintre articolele mele erau preluate integral de un site, care punea totuşi link spre blogul meu.
Atunci am rezolvat repede, cu un simplu telefon dat proprietarului. De ce l-am sunat, nici acum nu ştiu prea bine. Am fost supărată doar o jumătate de zi, după care mi-am spus că a găsit ceva interesant, din moment ce a preluat textele scrise de mine, deci nu era motiv de supărare. Să le ia, dacă îi plac! Astăzi am intrat pe copyscape, am introdus linkul blogului meu şi am intrat pe primul site care îmi apărea în acea listă, să văd ce articole mi-a luat. Nu am reuşit să văd nimic, pentru că mi s-a restartat imediat calculatorul.
Concluzia pe care am tras-o? Nu doar curioşii pot muri repede, ci şi calculatoarele lor. Ce îmi pasă mie dacă cineva îmi fură articolele? Poate că îi place cum scriu, deci pot fi mândră! Îsi face trafic cu ele? Să facă; pe mine nu mă deranjează! Face trimitere spre blogul meu? Cu atât mai bine! Mulţumesc!
Cand eram la inceputul blogului, in febra widget-urilor mi-am instalat si eu o chestie de-asta, sa vad cine vezi-Doamne imi fura capodoperele. Intre timp am si uitat sa ma mai uit sa vad ce si cum. Nici nu mai protejez pozele cu watermark decat din an in Paste si doar daca e o poza la care chiar tin, altfel…sa le ia, si ce daca, nu saracesc din asta.
Daca specifica sursa, nu ma deranjeza. Insa, atunci cand preiau fara sa specifice sursa ma supar.
Si eu am “furat” de la tine, da am pus link !
Sper sa nu ma pedepsesti ! 🙂
Eu sunt foarte curios !
Mersi de pont ! Am intrat pe copyscape si am constatat ca sunt unicat! :))
N-am eu norocul sa ma plagieze cineva! :))Nici pe mine nu ma deranjeaa ca cineva preia ceva din munca mea, ca doar n-am patentat nimic, sunt doar insiruiri de cuvinte si probabil ca sunt insirate frumos daca i-au facut cuiva cu ochiul.
Problema cu cei care copiaza este ca nu o fac doar o singura data, ci tot timpul, pt ca atata timp cat nu exista repercursiuni, ce i-ar putea impiedica sa culeaga laurii care ar trebui sa le revina de drept celor care ii merita? Furtul de text este cu atat mai deranjant atunci cand muncesti mult la un articol, documentare, analize, forma, continut original… Nu cred ca este corect ca altii sa se laude cu munca pe care o depun oamenii cinstiti si cu respect de sine.
Cand am scris articolul la tine pe blog,m-am gandit ca ar fi frumos sa-mi anunt si prietenii(altfel cine m-ar fi citit),sa se stie, sa moara si ei un pic de curiozitate.Si incep cu o prima prietena,draga sufletului meu, care avea acasa o adolescenta de 17 ani. Deci:informata. Cand colo, primesc o mustruluiala zdravana,ca ar fi cazul sa nu-mi irosesc ” talentul”(nici nu stiam despre cine vorbeste),si energia(aici mai mergea) , ca pe net sunt curiosi multi care-mi vor fura mie munca si…etc,etc.Nu spun,ca vroiam sa ma mai laud si ca scriu pe noul meu blog,http://damadecaro.blogspot.com/2013/05/6-mai-1989-cand-o-clipa-de-prezent-nu.html.Asadar nici nu incepusem ceva ca ma blocasem la intrare. Dar vorba lu’ Margineanu:” S-o ia ,ce sa fac eu cu ea”. Te pup,Vienela.Frumos scris.
Mie mi se pare ca cei care afiseaza ostentativ copyscape se cred putin prea importanti. Tu, Vienela, nu esti dintre aceia si ma bucur, desi sincer…ma asteptam 🙂
E şi nu-i aşa. Dacă blogul ar fi munca ta, pentru care ai fi plătită, nu ţi-ar conveni ca altul să ţi-o fure. Dacă dă trimitere spre link-ul tău, nu-i furt. Dacă o face constant înseamnă fixism sau adulaţie. Dar e problema lui, nu a ta.
Dacă dezbate alt blog o temă pe care ai parcurs-o tu, iar nu-i vorba de furt. Informaţia trebuie să circule.
Mi se rupe! Tu-ti dai seama ce amarastean trebuie sa fie romanul ala ca sa fure texte romanesti de la un….rus?!?!? :)))))))) Sau poze facute cu sapuniera cum fac eu?? Nu ma apara nici un program de copyright pe cat de bine ma protejeaza mediocritatea mea :))) Si chiar daca ar face-o vreun prostan as rade o luna! Din parte-mi oricine poate lua orice, poze, muzica, text, de pe blogul meu. Atunci cand am ales sa le public am stiut ca nu vor mai fi ale mele. Eu nu public nimic din ce vreau sa stea privat.
Am avut o experienta neplacuta cu un mizerabil care a preluat inclusiv articolul in care povesteam ca imi fura articolele … in total a furat (fara link) un numar de 57 articole doar de la mine – nu cred ca avea niciun articol original pe acel blog – au fost necesare 5 reclamatii pna cand Google a binevoit sa stearga/dezactiveze acel blog.
http://www.d-petre.ro/blogosfera/furtul-de-articole-final-de-trilogie/
Eu nu mi-am bătut niciodată capul cu asta, dar de 2 ori am găsit din întâmplare articolele de ale mele puse pe alte site-uri, cu link aferent. Nu m-am supărat deloc, în fond e un fel de reclamă.
Eu nu știu, n-am aflat nimic de genul în ceea ce mă privește… Cred că m-ar deranja doar dacă ar prelua articolul și l-ar semna cu numele propriu, altfel, să dea linkul, ar fi motiv de bucurie, ar însemna că-i place cuiva ce scriu.
Eu nu am avut ocazia sa fiu copiat, iar daca ar fi cred ca as fi cel mai fericit om de pe Pamant, serios, inseamna ca articolul a fost bun 🙂
Si mie un articol preluat de altcineva, cu trimiterea de rigoare mi se pare o bucurie. Fara trimitere nu e in regula, dar nu stiu cum as putea impiedica. Poate doar scriind atat de mult si atat de bine incat sa imi recunoasca unii ( cativa macar) stilul. Sau sa isi spuna cineva citind: “hm, asta imi suna a….X” si sa mai si aflu. Pare fantezie, dar eu prefer sa spun: “Uite ceva care merita sa imi propun! ” 🙂
S-a insinuat o eroare aici: cineva încerca să ]mi încalce spaţiul intim
Recunosc, eu nu sunt atat de bland cu cei care-mi preiau textele sau ideile.
Dar daca se face modern si elegant, cu link, lucrurile sunt asa cum ar trebui sa fie.
Copiatul continutului este plagiatura. Atat timp cat specifica sursa este ok iar daca mai pune si un link catre blogul dvs este si mai ok. Totusi, inainte de a prelua continutul , ar fi bine sa anunte.
Nici eu n-am nimic împotrivă să-mi preia cineva textele scrise de mine, atâta timp cât menţionează sursa. Dacă preia altceva: bancuri, citate, imagini sau filmuleţe ce nu-mi aparţin, nu e nevoie să mă menţioneze.
Eu am avut in trecut un blog. Ii dadusem un nume. Apoi l-am facut privat pentru ca mi-l descoperise cineva cunoscut si m-am enervat. Dupa un timp am constatat ca cineva care avea blog si mi-l citea pe al meu in perioada cand era public nu privat si-a redenumit blogul cu numele blogului meu. Eh… ce sa zic? Nu m-am suparat. M-am mirat ca gasisem asa un titlu care sa fie dorit de altcineva. Nu mi s-a parut ca spusesem ceva extraordinar. Acea alaturare de cuvinte ar fi putut-o face oricine… Doar m-am mirat… ce titlu ravnit creasem si nu stiusem.
Rog a se face deosebirea intre agregatoare (preiau automat continut), cei care preiau maxim un paragraf (cu link catre sursa) pe care-l comenteaza si cei care copie articole intregi fara sa mentioneze adevaratul autor.
N-am descoperit inca sa ceva dar am vazut prin blogosfera persoane chiar obsedate de faptul ca le-ar fi furate niste texte… Eu insumi am gasit niste articole ale cuiva pe un alt site… Pe ale mele inca nu le-am cautat :))
Niciodata nu am fost curioasa, poate doar acum cand am vazut titlul acestui articol. Acum sa sti ca ma apuc sa iti fur articolele… am glumit, mi se pare o mare nesimtire sa iti copieze aceste minunate articole si desigur fara mentiune sau fara acordul tau.
[…] […]