Mă privesc în oglindă, încercând să fac ultimele retuşuri înainte de plecare. Mă gândesc… la reacţia pe care o vor avea văzându-mă cu fruntea acoperită de fâşia lată de material textil în dungi, la părul intenţionat ciufulit, la bluza hippie cu mâneci largi şi zâmbesc înveselită. Afară…, în ultima şi cea mai geroasă seară a anului, încerc să nu tremur până la venirea taxiului. Strâng mai bine pe lângă corp paltonaşul roşu, în timp ce în gând ascult o melodie dragă inimii mele, cântată de Black Sabbath.
Intrăm în casă…, iar eu mă grăbesc să fac o glumă, ca atmosfera să se destindă şi să mă pot acomoda în postura de musafir dornic de distracţie. Gheaţa se sparge rapid, iar poveştile încep să curgă aşa cum curge afinata în pahare – dens, intens, dulce. Din grădină bubuie o petardă. Îmi dau seama că nu am învăţat… nici până acum să nu mai tresar la auzul zgomotelor neaşteptate. Privesc spre ei toţi, observând cât suntem de diferiţi între noi şi totuşi cât de bine părem să ne potrivim.
Din bucătărie… apar în valuri platouri apetisante, vinul galben auriu înlocuieşte afinata, căpşunica băută de băieţi îşi împrăştie aroma în încăpere. Îl cert prieteneşte pe A. pentru că nu a apelat la mine când i-a venit ideea de a-şi face un logo pentru firmă. Nu mă pricep, asta o ştiu toţi, dar sigur aş găsi un băiat priceput şi dornic să mă ajute. Soseşte miezul nopţii. Se schimbă anii, iar eu nu simt nici o emoţie. Simt doar cum frigul îmi patrunde adânc în carne, în timp ce şampania cade în zăpadă când mâna îmi tremură pe paharul cu care am ieşit afară să ciocnesc de La mulţi ani!.
Nu sărbătorim 2015 cât sărbătorim revederea unor vechi prieteni. Facem karaoke, ar crede lumea, dacă ar afla că am cântat la microfoane în grup/cor/de-a valma. Ne dăm în spectacol, ar spune cei ce ne-ar putea vedea. Ai mei se distrează maxim văzând că în grup există cineva care are puterea de a acapara joaca, de a mă detrona din postul de “alegător de melodii”. Băieţii scot vers după vers, completându-se de minune. A doua zi nu ne vom aminti decât “Nea Fănel, Nea Fănel, Mai adu un bidonel!”. Le sunt recunoscătoare… pentru această noapte minunată şi abia aştept/sper… să ne cumpărăm şi noi un sistem de karaoke.
În prima zi a noului an îmi dau seama că am fost aşa absorbiţi de petrecere, că nu am făcut nici măcar o fotografie. Merg în vizită la mama. Sunt îmbrăcată cu… aceleaşi haine, căci vreau să aud părerea surorii mele. Mă priveşte lung, iar eu îmi imaginez că mă va lăuda sau măcar va spune că iar m-am îmbrăcat fistichiu. Dar nu… Ţinuta mea hippie o face să exclame: “parcă ai fi o vampă!”. Râd în hohote, neştiind nici eu prea bine de ce. Îi spun, mai în glumă, mai în serios, că mi-ar plăcea să mă îmbrac mereu aşa, să îmi acopăr fruntea cu o fâşie de material şi la urechi să îmi zornăie cercei lungi.
Astăzi (6 ianuarie 2015)… retrăiesc noaptea dintre ani şi o scriu în jurnalul de femeie simplă mai mult pentru a nu uita că viaţa e afară, printre prieteni, nicidecum pe internet, unde poţi întâlni la tot pasul capcane care să te facă să crezi că virtual=real. Îmi amintesc de propunerea primită ieri pe mail şi iar mă enervez cumplit. Îmi dau seama că mă schimb, că nu vreau să mai fiu politicoasă cu cei care îşi imaginează că nesimţirea lor mă poate convinge. Acesta este blogul meu, aici investesc timp, pasiune şi bani şi nu trebuie să dau nimănui explicaţii în legătură cu motivele pentru care scriu sau nu.
Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… este să povestesc pe larg într-un articol despre întâmplarea care m-a făcut să îmi pierd minţile de nervi şi să răspund aşa cum nu am făcut-o niciodată până acum cu vreun potenţial colaborator. Până atunci… încerc să mă deconectez cu cărţile pe care le citesc zilele astea… (toate începute încă de anul trecut) şi să închei cu un citat/proverb favorit…
“Cu obrazul, cum o dai,
Iese lucru curios:
Că-i rău dacă nu îl ai,
Rău e dacă-l ai prea gros!”
O fotografie preferată…
Ce idee faina cu cantatul.
Si poza imi place si mie muullttt.
Da, noi ne distram destul de des cantand… :)
La mulți ani, cu sănătate și împliniri !
Mă bucur să aflu ce bine te-ai distrat de Revelion. Îmbracă-te cum îți place și să nu-ți pese de părerea nimănui, doar ești ”om mare”, ce Dumnezeu !
Cât despre inamicii virtuali, e plin netul de ei, vai de capul lor. Ține minte că răul se întoarce, sub o formă sau alta, împotriva celui care îl face, și dă-i încolo !!!
Numai bine, Vienela !
Tocmai pentru ca sunt “om mare” am ceva retineri cand vine vorba despre genul acela de imbracaminte. Eu ma simt bine in hainele mele, insa nu intotdeauna par sa se potriveasca varstei… :)))
Da, am ajuns sa nu imi mai pese… Intotdeauna vor exista oameni care sa caute cusururi altora, din varii motive…
La multi ani, Zina! Sa ai un an excelent!
:-)
:D
wow! Pare un revelion minunat!!! ma bucur pentru tine. Al meu, cu Florin si cu ai mei pare mai batranesc…Felicitari, mica vampa ce esti!
Batranesc l-am fi dorit si noi de fapt, probabil din cauza ca eram extrem de obositi, insa nu regret nici o clipa schimbarea de plan. A iesit nesperat de bine si am ramas cu o amintire ce ma face mereu sa zambesc.
Hi, hi, cum suna asta! :))))
chiar ai avut o petrecere pe cinste, asa cum iti si trebuia. asa am aflat si eu cum ai fost imbracata, cum ai petrecut.
ti am spus vreodata ca jurnalele astea ale tale imi placeau asa de mult ca ma faceau sa ma culcusesc in canapea ca si cum as bea o cafea cu o prietena buna?
imi plac mai ales cele ca acesta, cu detalii, cu povesti reale, nu cu metafore si cuvinte printre cuvinte.
noi suntem reali Vienela, cu bune si cu rele. iar blogul e jurnalul nostru. asa a fost si asa trebuie sa ramana.
sa mai petreci astfel si in alte seri fata draga.
Daca as fi facut macar o poza, tie ti-as fi trimis in privat, sa ma admiri in toata splendoarea… :)))))))))
Asa citesc si eu jurnalele celorlalte fete, ca si cum as sta cu ele la povesti.
Uneori imi este mai usor sa scriu folosind metafore, desi stiu ca cititorii mei nu le gusta sau nu le inteleg. Cred ca m-am molipsit de la Daniela Toader, de care uneori chiar imi e dor. :)
Şi noi am avut un Revelion frumos printre prieteni!
Ma bucur pentru voi! Sunt asa placute clipele petrecute intr-o atmosfera calda!
Mă bucur că ai petrecut bine de Revelion! Şi, da, blogul te interesează personal numai pe tine şi nu-i permisă nicio imixtiune în el. E spaţiul tău privat.
Unii chiar nu pricep ca blogul este doar al meu si ca nu au nici un drept pe aici! Asa nerusinare nu prea mi-a fost dat sa vad!
Continua sa scrii ceea ce vrei sa impartasesti cu altii. Nimic altceva nu conteaza!
Da, exact asta voi face, fara sa ma impiedic de nimic! :)