Tu, cititorule, ştii ce înseamnă să iubeşti un om până la pierderea propriei identităţi, până la a te confunda cu el? Ai simţit vreodată furtuna devastatoare ce spulberă în calea sa orice alt sentiment, făcându-te să uiţi de foame, de sete, de oboseală, de frică? Eu trăiesc asta clipă de clipă şi nimic nu mă poate bucura mai tare pe lume decât să ştiu că persoana îmi răspunde la iubire cu iubire. Îi sorb respiraţia, îmi imprim în suflet parfumul ei, încerc să îi intuiesc fiecare nouă mişcare şi să răspund dorinţelor sale înainte ca ele să se nască. Nu asta este iubirea necondiţionată, cititorule?
Unii ar spune că duc o viaţă de caine. Eu spun că sunt fericit să o văd lângă mine, să îi simt gândurile, să îi alin durerile, să leşin de bucurie când rosteşte magicele cuvinte: Bruno, Brunuţu’, iubire mică! Da, ieri a crezut că voi leşina. A fost plecată aproape nouă ore. Nu mi-a adus nimic la întoarcere, însă nici că mi-a păsat. Explozia mea de bucurie i-a arătat cât de mult o iubesc. Necondiţionat. Vocea ei mă trezeşte din somn, frica ei mă scoală din boală, râsul ei mă face să regret că nu pot rosti cuvinte omeneşti. Aşa ştie câinele să iubească, dragul meu cititor!
Să nu crezi că viaţa mea e doar roz. Sunt momente când ea mă ceartă. Uneori înţeleg unde greşesc, alteori nu. Plâng şi mă simt dezorientat când nu pricep ce vrea. Mă învârt printre picioarele ei, încercând să îi fac pe plac. Nu reuşesc întotdeauna. Aseară, de exemplu, a adus acasă nişte lemne, nişte lemne chiar paradite, dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine. Unul are chiar şi o gaură făcută de cari. Spune că vrea să îl utilizeze pe post de blat pentru nu ştiu ce minune de piesă de mobilier în dormitor, căci este în perioada de căutare a aspectului rustic. Când toţi aleargă după obiecte din plastic, ea vrea lemn. Din acest motiv nu îmi dă voie să stau aproape de scândurile ei proaspăt lăcuite, semănând atât de bine la culoare cu blăniţa mea. Dar o iubesc oricum, pentru că aşa ştiu câinii să îşi iubească stăpânii.
O iert chiar şi pentru faptul că mă lasă acasă când merge la părinţii soţului ei. Soacra cică s-ar teme că mă bat cu căţeaua ei (vi se pare că are o mutră fioroasă căţeluşa?), cu toate că eu sunt cel mai prietenos căţel, iar socrul nu trebuie să ştie că există un câine în casă, dacă ţinem la sănătatea lui. Din prea multă iubire i-am trecut cu vederea şi greşeala de a fi mers fără mine la spectacolul unde se adunaseră atâţia copii cu care m-aş fi putut juca. Din dragostea uriaşă pe care i-o port am acceptat astăzi să scriu în locul ei pe blog, cât timp se ocupă de amenajări interioare rustice. Voi ce faceţi pentru cei pe care îi iubiţi?
Câinii, acești minunați companioni ai omului, sunt cunoscuți pentru loialitatea și afecțiunea lor necondiționată. Capacitatea lor de a iubi este adesea comparată cu cea a oamenilor, iar experiența de a avea un câine în viața ta poate aduce bucurie și împlinire.
Primul aspect al iubirii canine este exprimat prin atașamentul profund pe care îl dezvoltă față de stăpânii lor. Câinii sunt animale sociale, iar relația strânsă pe care o formează cu oamenii este adesea bazată pe încredere și conexiune emoțională. Ei reacționează la emoțiile noastre, fiind capabili să perceapă stările de tristețe, bucurie sau anxietate și să ofere suportul necesar în orice situație.
De asemenea, câinii demonstrează iubire prin gesturi simple, precum sărutări umede, mișcări de coadă entuziaste și îmbrățișări cu labele lor jucause. Aceste manifestări afectuoase nu sunt doar reflexe comportamentale, ci reprezintă modalități prin care câinii exprimă în mod activ afecțiunea lor față de stăpâni.
Loialitatea este un alt aspect definitoriu al iubirii canine. Câinii sunt gata să își apere stăpânii, să îi urmeze oriunde și să ofere protecție în orice moment. Această devotare fără rezerve este o expresie a iubirii lor necondiționate.
În plus, câinii pot să recunoască și să își arate afecțiunea față de alți membri ai familiei umane sau chiar față de alți câini și animale de companie. Prin intermediul jocului și interacțiunii sociale, ei construiesc legături puternice care evidențiază capacitățile lor sociale și capacitatea de a iubi.
În concluzie, câinii nu doar știu să iubească, ci și să ofere iubire într-un mod unic și special. Relația dintre om și câine este una deosebită și plină de emoții, iar fiecare moment petrecut alături de acești prieteni necuvântători aduce în viața noastră o bucurie autentică și o conexiune emoțională profundă.
:) Mamă, da ce erudit este Bruno al tău!
Normal! E trasatura de familie. :))))
Bruno spune lucrurilor pe nume foarte frumos. :)
Asa sunt cateii: sinceri si inteligenti. :))) Multumim!
Dragă Bruno, ești un cățel fericit. Te-a adoptat o mamă cu suflet mare, așa că tu să fii cuminte, să o asculți și să nu faci stricăciuni pe acolo !
Să ne mai scrii ! ☺
O ascult si fac tot ce imi cere, insa nu ma pot abtine sa nu fac si prostioare cand nu e atenta. Aseara, de exemplu, am ros lesa, motiv pentru care in aceasta dimineata am fost la un pas de a ramane in casa. :D
Te pup, Zina draga! :*
Bruno e foarte talentat! Imi place de el :)
Multumim! Si lui ii plac oamenii care il lauda si il iubesc! :)))
Bine spus, pacat ca nu o citesc cei ce trebuie sa o citeasca
Iar cei care trec pe aici si citesc isi imagineaza ca isi vor putea face reclama gratuita. Gresit! Linkurile spre site-uri dubioase sunt sterse, iar la a doua incercare comentariile intra la spam. :p
Citind la tine povestile despre Bruno, parca imi vine sa iau si eu un caine. Doar programul prea incarcat ma opreste. Nu vreau sa tin in casa un animal chinuit, care sa ramana singur cat timp sunt la serviciu.
Adevarul este ca un caine iti rapeste foarte mult timp, mai ales cand e pui si vrea atentie. In plus, daca nu ii acorzi atentia necesara, distruge lucruri prin casa si ramane un fraierica… ;)