O cafea tare, aromată, băută la ora 22, dăunează grav blogului, care rămâne nebăgat în seamă de proprietar până la ora 10, 30, dar face bine ochilor mai  mereu încercănaţi. O asemenea cafea este utilă şi casei, care se vede ordonată, curătată de praf în miez de noapte şi împodobită de sărbătoare. Tot aseară, pentru că am stat trează până la ora 3 dimineaţa, am făcut ultimele planuri legate de Crăciun.

Ionuţ, copil cuminte şi deloc pretenţios, a avut o singură dorinţă: să fac multe sarmale. Din partea lui, pot pune pe masă în acea zi chiar şi unt cu pâine, dar neapărat să pregătesc un tuci mare de sarmale. Mihai vrea fripturi multe, iar eu salată de boeuf. Aproape plictisitor de normal, de românesc, nu?

Bradul (fără miros de munte) artificial tronează în sufragerie, plin de luminiţe colorate, în locul lui Hruşcă ne colindă Disturbed şi Manowar, în loc de portocale miroase a cafea, să mă pot limpezi puţin la cap.

Poate că unii dintre voi se întreabă ce s-a mai întâmplat cu băiatul pentru care ceream ajutor acum o lună. Ei bine, am văzut pe facebook un mesaj al soţiei, în care spunea că s-a născut băieţelul lor la începutul lunii decembrie, iar pe data de 12. 12. 2012 Iba Alexandru s-a întors acasă, în sânul familiei. Încă îşi mai caută telefonul pierdut în ziua accidentului (se miră cineva?).

Din vorbă în vorbă, Mihai al meu le spune într-o zi colegilor de serviciu că soţia lui (adică eu) are blog. :)) Curioşi, intră toţi să citească, să vadă cum şi despre ce scriu. Al naibii ghinion, chiar atunci povestisem despre ziua de 8 martie, despre cum i-am stricat surpriza pe care mi-o pregătise. Vă las pe voi să vă imaginaţi glumele care au urmat. :))

Întors acasă, m-a întrebat dacă i-am cerut voie să scriu despre el, să îl pun într-o lumină proastă în faţa altora. Mă ameninţa că mă dă în judecată, aşa cum au făcut şi alţii cu bloggerii care vorbesc prea mult. :))