Cum să scrii un roman de succes – sfaturi utile

Povestea de mai jos a fost scrisă în anul 2015. Astăzi, 26 iulie 2020, fac doar mici modificări ca să vă ofer câteva idei, căci tot mai mulți sunt cei care caută pe internet sfaturi. Toți încep cu “Vreau să scriu o carte”. Iată Cum să scrii un roman de succes – sfaturi utile.

Sfaturi utile pentru cei care vor să scrie o carte de succes

  • Ca să poți scrie o carte, trebuie în primul rând să citești foarte mult. Din cărțile altora poți învăța tehnici de scriere a unui roman, poți învăța care sunt etapele scrierii unei cărți și poți găsi noi idei care să te ajute să îți limpezești propriile gânduri.
  • Mai mult decât orice, trebuie să stăpânești limba în care vei scrie cartea. Dacă nu ai un bagaj impresionant de cuvinte la îndemână sau dacă faci greșeli gramaticale banale, cartea nu va avea niciodată succes.
  • Pentru ca o carte sa aibă succes, trebuie ca ideile din ea să fie unice sau, dacă nu, măcar scrise într-un mod unic.
  • Evită cuvintele pretențioase, pe care doar câțiva cititori le pot înțelege. Fă povestea să curgă natural. Până când îți găsești stilul, imaginează-ți că vorbești cu un prieten bun, că lui îi povestești întâmplările din roman.
  • Concentrează-te mai mult pe acțiune și mai puțin pe descrieri plictisitoare.
  • Scrie cât poți de des. Pentru cartea pe care vrei să o scoți la lumină sau doar de amorul artei, scrie. E cel mai la îndemână mod prin care îți poți limpezi și fructifica ideile, îți poți găsi propriul stil și îți poți îmbunătăți felul în care te exprimi.
  • Nu te gândi la viitorii cititori, ci concentrează-te pe poveste, cu tot ce înseamnă ea: personaje, acțiuni, învățăminte etc.
  • Fă-ți un blog. E modul cel mai rapid prin care poți descoperi dacă poți scrie susținut și mai ales dacă oamenilor le place stilul tău, dacă îi poți captiva, dacă îi poți păstra în poveste.
  • Și un ultim sfat, la fel de important: ai încredere în tine! Poți face absolut orice dorești, dacă te ambiționezi și lupți pentru visul tău. Poți chiar și să scrii o carte, dacă asta vrei!

Cum să (nu) scrii un roman de succes – sfaturi utile pe care le poți extrage din greșelile mele preadolescentine

M-am aşezat la birou, am făcut ordine printre dulciurile, fructele, creioanele, cărţile, caietele şi hârtiile împrăştiate de-a valma. Mi-am pregătit ustensilele de scris potrivite, adică stiloul cu peniţă de aur adus de unchiul din America, agenda cu copertă de piele maro primită cadou de la mama şi bomboanele învelite în cacao, amestec dulce-amărui ce îmi dădea o stare de bine potrivită noului meu proiect.

Într-un fals acces de dărnicie i-am oferit surorii mele patinele cu rotile şi un leu cu care să îşi cumpere îngheţată Polar. Era cel mai simplu mod de a scăpa de prezenţa ei, care m-ar fi inhibat.

Simţeam în mine un freamăt de nerăbdare. Pornea din cap, cobora în stomac, se plimba pe vene şi se întorcea acolo unde cresc ideile, speranţele şi fricile omului. Aveam 12-14 ani şi tocmai mă pregăteam să scriu un roman. Urma să fie o capodoperă, să facă lumea literară să vuiască, să îngălbenească de invidie toate feţele scriitorilor contemporani. Ba chiar şi pe cele ale urmaşilor cu nume de Balzaci, Emineşti, Twaini, Dumasi, Grimmi.

Romanul meu ar fi reușit să trezească în critici bucuria de a fi întâlnit, în sfârşit, romanul perfect. Ar fi reușit să îmi aducă o timpurie celebritate şi să mă îmbogăţească peste noapte, astfel încât părinţii mei să fie mândri de mine şi să poată sta acasă cu noi, să nu mai meargă la serviciu.

DE AICI POȚI CUMPĂRA CĂRȚI IEFTINE ȘI BUNE, DIN CARE SĂ ÎNVEȚI CUM SĂ SCRII UN ROMAN DE SUCCES

Am început să scriu. Stiloul aluneca pe foaie aşa cum alunecau roțile patinelor cu care în acea clipă se plimba sora mea. M-am ridicat, m-am uitat pe geam, am văzut că era în faţa blocului, m-am întors la birou. Romanul meu era despre un grup de şase adolescenţi (de ce oare am ales acest şase?). Ar trebui să le găsesc nume, nu? mi-am spus în gând.

Ştiţi cât de grea poate fi această căutare, când în blocul unde locuieşti sunt peste 60 de copii şi tu nu vrei să foloseşti numele lor, ca nu cumva, atunci când vei fi celebră, să se laude că au avut vreo contribuţie la succesul tău? După aproape o oră am reuşit să găsesc cele şase nume.

Acţiunea minunatului meu roman începea la un ştrand. Încercam să scriu despre apa călduţă a bazinului şi brusc mi s-a făcut sete. Am fugit în bucătărie, am băut apă, m-am întors la birou. Adolescenţii râdeau mult, se prăjeau fără să îşi dea seama în soarele verii, se bălăceau în apă. Mi-a venit ideea de a-mi pune personajele să joace cărţi pe porunci.

În aceeaşi clipă, m-am ridicat de la birou pentru a vedea ce copii sunt pe afară, pentru un tabinet sau un joc de remi. Doi, trei, cinci, zece copii în faţa blocului. M-am încălţat şi am fugit la joacă. Un roman de succes nu se scrie într-o zi, nu?

Fragmentul de început al romanului meu de succes a fost un fiasco

Seara, la masă, mi-am amintit. Am fugit în dormitor și am prins din zbor agenda. M-am întors la bucătărie să le citesc părinţilor fragmentul de început al romanului meu. Cu patos, cu intonaţia potrivită, cu respiraţia parcă sufocată de căldura năucitoare de la ştrand. Ai mei se uitau la mine cu un zâmbet forţat pe chip.

Când am terminat de citit, îmi ardeau obrajii de emoţie şi nerăbdare. Aşteptam părerile lor, speram să îi văd aplaudând, sărind de pe scaune, lăudându-mă, gonindu-mă în dormitor, să mai scriu. În bucătărie s-a lăsat o tăcere suspectă. Sora mea a spus că e drăguţ, mama mi-a atras atenţia asupra unui verb scris greşit, iar tata m-a întrebat dacă am temele terminate, de îmi pierd vremea cu aşa ceva.

Cartea mea de o pagină şi câteva rânduri părea să fie un eşec. Am abandonat-o definitiv, cu oarece păreri de rău pentru încă un vis destrămat. Dacă dorești să scrii un roman de succes, evită să procedezi ca mine. :D

Cum să scrii un roman de succes - sfaturi utile