Am aflat de la Teodora că este internetul plin de sfaturi despre cum să cucerești un bărbat. Dintr-o curiozitate pur feminină, am căutat și eu, să văd dacă s-a găsit metoda ideală, căci a trecut ceva timp de la ultima mea cucerire. :D Ceea ce mi-a ieșit în cale m-a făcut să zâmbesc. Domnilor, este adevărat că vă lăsați cuceriți de o femeie, doar pentru că se joacă cu părul în timp ce vă privește galeș?

Este adevărat că nu vă veți lăsa prinși în mrejele femeii, dacă rămâne să doarmă la voi, după o noapte incendiară? Este adevărat că o fată care bea bere cot la cot cu voi (eventual și râgâie la fel) vă poate cuceri fără efort?

elefant.ro

Până la urmă, cine pe cine cucerește? Nu bărbații erau cei care luptau pentru a pune mâna pe o fată, nu ei erau cei care le abandonau rapid pe fetele care cedau prea ușor? Când s-au schimbat toate astea, când au inversat rolurile, de când femeia a trecut la atacuri directe? Vânătorul a devenit vânat, iar tehnica de vânătoare mi se pare chiar mai rudimentară decât a omului preistoric.

Cum, frate, cum să cucerești un bărbat învârtind părul pe degete și bând bere cot la cot cu el? Ce fel de bărbat e acela și ce credeți că veți face cu el? Nu cumva cineva își râde în barbă de fetele tinere, naive, fără experiență?

Fetele mele dragi, nu vă lăsați păcălite de sfaturile date parcă în bătaie de joc! Lăsați-vă cucerite, jucați-vă cu bărbații, prefăcându-vă că nu vreți, atrăgeți-le atenția asupra voastră subtil, fără să pară că vă doriți acest lucru, bucurați-vă de dulcea perioadă a flirtului, dar nu beți cot la cot cu ei, dacă vreți să îi cuceriți pentru mai mult de o noapte. Fiți voi vânatul după care aleargă vânătorul, nu invers.

Bărbatul este prin definiție animal de pradă. Pentru el, femeia insistentă, care încearcă cu tot dinadinsul să i se bage în suflet, nu are nici o valoare, nu îl atrage, căci nu îi trezește instinctul de vânător. Lăsați-vă vânate și cucerite, fetelor!