Ne plângem că nu ne ajung banii pentru parfumuri scumpe, mașini luxoase, excursii la capătul lumii, pe când alții, printre noi…
Când a ieșit Mihai din casă astăzi, la scara blocului a văzut un bărbat. Mânca pe furiș dintr-o felie de pâine mucegăită, unsă cu ceva care semăna a fasole bătută, uitată o săptămână pe pâine. Lângă el mai erau niște resturi alimentare stricate, găsite probabil la tomberon. Omul, destul de tânăr încă (până în 50 de ani) și îmbrăcat curățel, s-a înroșit tot când l-a privit Mihai. A salutat și a continuat să mănânce.
I-am pregătit repede o supă caldă, un ceai fierbinte, niște mâncare adunată de prin frigider și i-am dat 10 lei. Ne-a mulțumit într-un fel de-a dreptul înduioșător. Ne-a rupt inimile…
E cumplit să duci o asemenea viață. Dacă puteți, oferiți măcar un ceai cald când întâlniti astfel de oameni…Cum poți ajuta un om sărman? Întâi trebuie să îl vezi. Pentru asta e bine să mergi prin lume cu ochii deschiși, cu inima senină, cu înțelegere față de problemele acestui secol nebun. Nu judeca. Încearcă, pentru o clipă, să te pui în locul celui din fața ta, să vezi cât de greu îi este să trăiască știind că oamenii îl judecă și se feresc de el de parcă ar fi lepros.
E cumplit să treci prin viață singur, fără ajutor de la semenii tăi.Omul de astăzi nu era prea vorbăreț. Nu ne-am permis să îl întrebăm nimic. I-am oferit ceea ce am crezut că i-ar trebui și ceea ce ne-am permis. În el am văzut doar un om care avea nevoie de ajutor. L-am rugat să ne bată în geam când mai are drum pe aici. Dacă vom putea, îl vom mai ajuta. Dacă nu, îi vom ajuta pe alții.
Nu putem ajuta toți oamenii sărmani, bolnavi, neputincioși. Sunt prea mulți. Dar dacă fiecare dintre noi va ajuta un om, lumea va fi mai bună, mai luminoasă, mai caldă. Nu ne permitem să ajutăm pe cât de mult ne-am dori. Nu câștigăm destui bani. Dar din puținul pe care îl avem putem rupe câte puțin și pentru alții, mai bolnavi, mai nefericiți, mai săraci.
Dacă vrem, găsim pe cine și cum să ajutăm. Trebuie doar să deschidem ochii și inima!
Partea nasoala este ca fix cei care au posibilitati financiare mai mari, aceia nu ii vad niciodata pe oamenii care ar avea nevoie de o mana intinsa, de un ceai cald sau de o gogoasa calda. Nici eu nu imi permit sa ii ajut pe toti si nici nu imi starnesc mila chiar toti. In schimb, cand vad batrani tremurand, mi se rupe sufletul si nu pot sa nu reactionez,
Din pacate, lucrurile stau exact asa. Cei care au bani se fac ca ploua. :(
Mi-e mila, dar nu pot empatiza cu toti si nici nu ii pot ajuta. Uneori abia ma ajut pe mine si pe ai mei.
Atunci cand vad un om amarat incerc sa il ajut asa cum pot, fie cu o suma de bani (in limita posibilitatilor mele) sau cu mancare / alimente.
Bine faci!
Eu am vazut o doamna cum i-a dat o paine unui om al strazi si el a aruncat-o pe motiv ca el are nevoie de bani, nu de painea ei. Deci nu stiu ce sa cred…
Da, am mai vazut si eu asemenea cazuri, dar asta nu ma face sa intorc spatele tuturor batranilor sau amaratilor.