Doar tu știi cum îți trăiești viața

Cum îți trăiești viața? Ce fel de om ești? Te bucuri de ploaie așa cum te bucuri de soare? Plângi când plânge cerul? Întinzi mâna să ridici omul căzut la pământ? Sau ești genul care apasă cu talpa pe gâtul celui deja doborât? Nu ar trebui să te întreb eu toate astea. Din când în când, când te simți prea plin de tine, adresează-ți ție asemenea întrebări. Dă-ți răspunsuri sincere. Nu te va auzi decât propria ta conștiință.

Ești în viață! Dar cum trăiești această viață? Cum este tipul de om care trăiește cu adevărat? Cel care nu stă locului o clipă, care se bucură de orice întâmplare ce îi schimbă, măcar pentru o clipă, drumul vieții? Este cel ce se zbate din răsputeri să se mențină la suprafață, luptând cu valurile potrivnice? Cel ce se ascunde în sine și trăiește intens în fascinanta lume interioară, ce poate fi populată după pofta inimii?

Este viața noastră adevărată? Suntem noi oameni?

Când este viața, viață? Visăm la roz în timp ce înotăm în gri, alergăm după cai verzi în timp ce vedem stele verzi, căutăm albul pur, deși știm că nu există. Visăm la fericire, tânjim după ea, în timp ce căutăm povești de viață triste, poveștile altora. Se risipim în certuri inutile, în interpretări fără bază reală, în bănuieli epuizante, în gânduri negre ce ne acoperă cerul azuriu. Ne este viața, viață?

Gând din cuvântul viață. Gânduri ce mă macină tot mai tare de la o vreme, de când am abandonat viața de afară și am ales să trăiesc mai mult virtual. Acum simt nevoia să fug de virtual, să mă reîntorc la viața reală, pe care o iubesc așa cum este, cu bune și rele. Dacă am de ales între cele două tipuri de viață, ambele amestec de alb și negru, de curat și murdar, prefer să aleg ceea ce este palpabil.

Simt cum mă scurg din viață când peste amarul vieții reale se varsă fiere și venin din virtual. Uneori nu pot vedea pădurea de copaci. Alteori aș vrea să bag maceta în toți pomii care îmi stau în cale. Din când în când le mulțumesc că mă umbresc. Ce fel de om sunt?

Cum îți trăiești viața? Ce fel de om ești?

A nu vedea pădurea din cauza copacilor înseamnă a te pierde în amănunte, uitând esențialul, întregul.

Cum îți trăiești viața? Ce fel de om ești?