Cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii

Îți voi povesti cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii, căci am trăit acele vremuri. Născută în anul 1970, am prins din plin întreaga perioadă de lipsuri, de pumn în gura celor nemulțumiți de regim, de frustrări de tot felul.

Probabil pentru părinţii noştri erau vemuri grele. Probabil făceau mari eforturi să aibă ce pune copiilor pe masă. Noi, copiii, nu simţeam. Chiar şi statul la cozile interminabile era o plăcere, pentru că ne jucam, spuneam bancuri, aflam lucruri noi, cunoşteam oameni noi.

Când îi spun băiatului meu că se vindeau şi sferturi de pâine se uită la mine ca la marţieni, ştiind că el mănâncă o pâine la o masă. La fel se uită şi când povestesc despre nopţile pe care copiii le petreceau aşteptând la cozi de sute de persoane să se deschida măcelăria, să prindă un kilogram de carne.

Ce cred tinerii din ziua de azi despre cum era pe vremea lui Ceaușescu

Tinerii din ziua de azi ne privesc increduli când aud că mai toți copiii aveau portocale numai de Crăciun, dacă erau norocoși să prindă după ce stăteau la coadă 5-6 ore, într-o îmbulzeală de nedescris. Sau dacă nimereau vreun om darnic când mergeau la colindat.

Toate bananele de care aveam parte erau verzi, necoapte. Le țineam pe șifonier să se coacă. Le urmăream din priviri, sperând că o minune va face să devină galbene mai repede. De cele mai multe ori se înnegreau, dar erau bune și așa.

Fiul meu face ochii mari când îi spun că citeam şi mâncam la lumina lămpii cu gaz la întoarcerea de la şcoală, pentru că statul făcea economie la curent electric. Îi povestesc ca păstram apă în cadă pentru a turna în wc, dacă ne apuca vreo nevoie după ora 12 noaptea, când se oprea apa.

Nu îi vine să creadă că ne pierdeam vacanţa de vară făcând pregătiri în curtea şcolii, pentru defilarea din 23 August, de la care ne era frică să lipsim.

Într-una dintre veri, la antrenamentele pentru defilare, am nimerit lângă băiatul unui coleg de-al tatălui meu. Era un tip simpatic, care a făcut ca lunile de vară să treacă imediat. Pentru fiecare situaţie avea o glumă.

Pentru fiecare nouă mişcare de dans pe care o învăţam, el inventa alte două mişcări, făcându-ne să râdem în hohote stridente, aşa cum râd fetiţele de 13-14 ani. După defilarea din 23 august, mi-a făcut cinste cu o îngheţată Polar. Cu câtă mândrie feciorească am mâncat acea îngheţată! :))

Ce vremuri!

Răscolind printre nişte hârtii mai vechi pe care le păstrez ca pe o comoară, am dat de o rugăciune care circula şoptit.

Cum era pe vremea lui Ceauşescu în privința hazului de necaz?

Tatăl nostru, rugăciune din vremea comunismului

 

Tatăl nostru care eşti în Bucureşti!

Facă-se epoca ta ca-n America.

Pâinea noastră de-un sfert şi neagră,

Dă-ne-o nouă astăzi caldă şi întreagă.

 

Şi nu ne duce pe noi în ispită,

Dă-ne nouă carne de porc şi de vită.

Şi ne iartă nouă greşelile noastre,

Precum şi noi iertăm minciunile voastre.

Casele noastre întunecate şi reci,

Fie ale voastre pe veci!

Amin.

 

Nu uita că mă găsești și pe:

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

8 sfaturi economice pentru siguranța financiară

Lacătele sunt pentru oameni cinstiţi

Lumea în vremea pandemiei – mesaj pentru cei care nu cred

Pat cu sute de portocale

Ce vrei să te faci când vei fi mare?

Cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii