Cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii
Îți voi povesti cum era pe vremea lui Ceaușescu pentru copii, căci am trăit acele vremuri. Născută în anul 1970, am prins din plin întreaga perioadă de lipsuri, de pumn în gura celor nemulțumiți de regim, de frustrări de tot felul.
Probabil pentru părinţii noştri erau vemuri grele. Probabil făceau mari eforturi să aibă ce pune copiilor pe masă. Noi, copiii, nu simţeam. Chiar şi statul la cozile interminabile era o plăcere, pentru că ne jucam, spuneam bancuri, aflam lucruri noi, cunoşteam oameni noi.
Când îi spun băiatului meu că se vindeau şi sferturi de pâine se uită la mine ca la marţieni, ştiind că el mănâncă o pâine la o masă. La fel se uită şi când povestesc despre nopţile pe care copiii le petreceau aşteptând la cozi de sute de persoane să se deschida măcelăria, să prindă un kilogram de carne.
Ce cred tinerii din ziua de azi despre cum era pe vremea lui Ceaușescu
Tinerii din ziua de azi ne privesc increduli când aud că mai toți copiii aveau portocale numai de Crăciun, dacă erau norocoși să prindă după ce stăteau la coadă 5-6 ore, într-o îmbulzeală de nedescris. Sau dacă nimereau vreun om darnic când mergeau la colindat.
Toate bananele de care aveam parte erau verzi, necoapte. Le țineam pe șifonier să se coacă. Le urmăream din priviri, sperând că o minune va face să devină galbene mai repede. De cele mai multe ori se înnegreau, dar erau bune și așa.
Fiul meu face ochii mari când îi spun că citeam şi mâncam la lumina lămpii cu gaz la întoarcerea de la şcoală, pentru că statul făcea economie la curent electric. Îi povestesc ca păstram apă în cadă pentru a turna în wc, dacă ne apuca vreo nevoie după ora 12 noaptea, când se oprea apa.
Nu îi vine să creadă că ne pierdeam vacanţa de vară făcând pregătiri în curtea şcolii, pentru defilarea din 23 August, de la care ne era frică să lipsim.
Într-una dintre veri, la antrenamentele pentru defilare, am nimerit lângă băiatul unui coleg de-al tatălui meu. Era un tip simpatic, care a făcut ca lunile de vară să treacă imediat. Pentru fiecare situaţie avea o glumă.
Pentru fiecare nouă mişcare de dans pe care o învăţam, el inventa alte două mişcări, făcându-ne să râdem în hohote stridente, aşa cum râd fetiţele de 13-14 ani. După defilarea din 23 august, mi-a făcut cinste cu o îngheţată Polar. Cu câtă mândrie feciorească am mâncat acea îngheţată! :))
Ce vremuri!
Răscolind printre nişte hârtii mai vechi pe care le păstrez ca pe o comoară, am dat de o rugăciune care circula şoptit.
Cum era pe vremea lui Ceauşescu în privința hazului de necaz?
Tatăl nostru, rugăciune din vremea comunismului
Tatăl nostru care eşti în Bucureşti!
Facă-se epoca ta ca-n America.
Pâinea noastră de-un sfert şi neagră,
Dă-ne-o nouă astăzi caldă şi întreagă.
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Dă-ne nouă carne de porc şi de vită.
Şi ne iartă nouă greşelile noastre,
Precum şi noi iertăm minciunile voastre.
Casele noastre întunecate şi reci,
Fie ale voastre pe veci!
Amin.
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
8 sfaturi economice pentru siguranța financiară
Lacătele sunt pentru oameni cinstiţi
Lumea în vremea pandemiei – mesaj pentru cei care nu cred
Ce vrei să te faci când vei fi mare?
Fetele de 14 ani azi nu mai au pic de mândrie.
Ce să spun…
În urma unei cozi la butelii mi-am pierdut fecioria ! :D
Ca să nu fiu înţeles geşit am copiat şi o definiţie,
FECIORÍE2 s. f. Timpul cât cineva este fecior (2); epoca din viață petrecută ca fecior. – Fecior + suf. -ie.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Nu stiu ce amintiri asa “teribile” aveti voi din vremea lui Ceausescu, dar …… Eu am stat în Bucuresti si înca foarte central, dar pe noi la scoala nu ne obliga sa mergem la defilare, nu ne chema din vacanta si nici nu îmi amintesc sa fii “suferit” cineva ceva ca nu sa dus! Fiecare îsi aminteste perioada altfel, aceea a fost perioada tineretei mele si atunci mi-o amintesc cu drag!
Eu imi amintesc ca ai mei faceau rost de mancare pe sub mana, vorbesc de un salam, cascaval, etc, iar eu le ascundeam sub masa pt ca nu-mi placea sa mananc.
Tata inventase o lumanare cu baterie, pt ca se lua curentul des.
Aveam in casa lumanari multe, din acelasi motiv.
Si cozile de la 4 dimineata de la lapte mi le amintesc.
Nu stiu cum as putea trai acum, ca atunci, dar erau si parti bune, cred.
Daaaa,mi-ai amintit de vremurile alea.Eu am petrecut mai multi ani,fiind nascuta mai devreme,cum zice cineva.Am niste sentimente confuze.Nici nu ma bucur,dar nici nu regret.
“Rugaciunea” pe care ai scris-o s-a auzit pe la radio Europa Libera intr-o vreme… :)
am mai prins si eu inghetata polar originala :)) am observat ca a reaparut pe piata, dar parca nu mai e aceeasi chestie ;))
Eu nu tin minte sa fi suferit eu personal de foame, insa eu eram oricum indiferent in legatura cu mancarea, dar tin minte ca nu aveam hartie de mazgalit, si mama aducea de la serviciu acte care erau de aruncat si pe al caror spate, fiind liber, se putea mazgali in voie ! Mai tin minte ceva spus mie de bunica, care pt mine personal a fost surprinzator, deoarece in general bunica nu isi exprima opinii despre societate deosebit de des fata de mine, lasandu-mi probabil libertatea de a mi le formula singur, dar si pt ca a arata o oarecare nemultumire critica din partea bunicii mele, si nici asa ceva NU era de loc genul ei, bunica mea de obicei incercand sa gaseasca cate ceva bun sau pozitiv de zis despre orice situatie, si neobisnuind sa vorbeasca in lozinci alb/negru de genul “Asa DA, asa NU”. Bunica s-a exprimat fata de mine o data asa cu naduf, prin anul 1987: “zau, e mai rau cu mancarea si cu lumina/caldura pe vremea asta a lui Ceausescu decat pe vremea razboiului” (razboiul 2 mondial, pe care bunica mea il apucase fiind la o varsta a copilariei o idee mai marisoara totusi decat a mea din 1987, deci tinea minte vremurile cu cartele si cozile la paine si unt, plus frig si necesitatea de a te incalzi, chiar si la mahala la Bucuresti, cu lemne sau carbuni dificil de procurat si de utilizat in sobe, plus de a lumina casa cu gaz lampant ca nu aveau cu totii becuri electrice pe atuncea). Daca bunica mea a zis asta, eu chiar am luat asta ca o informatie deosebit de credibila, si din acel moment mi-am dat seama ca regimul Ceausescu nu va mai dura mult, pt ca atinsese niveluri intolerabile pt oamenii obisnuiti.
Zau, tin minte precis ca exact gandul asta l-am avut, desi poate nu formulat asa la nivel matur, dar cred ca efectiv mi-a venit atunci la 7 ani deoarece daca situatia era chiar atat de grava incat sa fie criticata de bunica mea, care reprezenta autoritatea suprema de intelepciune si de functie executiva asupra lumii mele personale, (de nivel de Imparateasa Victoria a Imperiului Britanic), atunci era clar ca NU se mai putea si va trebui schimbata cat se poate de curand, astfel incat bunica mea sa nu mai fie nemultumita, eu fiind SIGUR ca daca bunica mea numai si ridica un deget imediat sareau toti, si guvernul SUA, si al lui Gorbaciov, ba chiar si dl Iliescu, dizidentul, plus intreaga populatie a cartierului la atentie imediata sa planifice toti cat mai curand o Revolutie, ca ZAU, nu se putea sa o lasam nemultumita si suparata pe bunica mea !!
P.S. Eu chiar pe loc atunci, mai ales ca auzisem si de povestea Micului Lord Fauntleroy, (scrisa de d-na Frances Hodgson Burnett, care a mai scris si cartea minunata Gradina Secreta, plus si alte carti pt copii pe la sf sec XIX/inc sec XX), imediat m-am decis sa ma pun in serviciul Maiestatii Sale, intr-un rol similar cu cel al d-lui James Bond, desi, ma rog, preferabil nu din ala care sarea cu parasuta din avioane sau participa la curse auto sau cu salupe de mare viteza, dar din ala asa mai prudent care mazgalea pe hartii, gen functionar de birou de inteligenta mai mult interna MI-5, adica nu de inteligenta externa MI-6 ceva mai periculos chiar asa ca dl James Bond, (care mie personal oricum nu mi s-a parut intotdeauna un role model de angajat in serviciul Maiestatii Sale prea bun de luat in seama ca exemplu pt angajatii mai tineri, si pe buna dreptate am avut eu dubii in legatura cu dansul, deoarece pe timpul lui a avut si serviciul MI-6 cele mai mari probleme de a fi infiltrat de agenti dubli sovietici si diversi tradatori, ca zau el se distra cu cine stie cine prin diverse locuri exotice, si acasa la dansul la birou era totala vraiste, mai ales pe relatia URSS…gata l-am barfit si pe James Bond…de cand asteptam ocazia asta sa-l dau in gat ca nu prea ideal de competent in exercitiul functiunii lui deosebit de serioase) !
Uite pe cine mi-am luat eu role model de functionar in serviciul Maiestatii Sale MULT mai bun si mai demn de luat in seama pt oricine, fie de la MI-5, fie de la MI-6, decat acel aventurier impulsiv si indisciplinat de dl James Bond, pe atunci prin 1987/1988:
Zi si de motorina cumparata “pe sub mana” de la mecanicii de locomotive ca sa incalzim apartamentele si de programul de 2 ore apa calda pe saptamana si de 10 minute de desene animate pe zi si 4 ore de telejurnal cu vizite de lucru si documentele partidului, de casa de comenzi de unde trebuia sa cumperi enspe mii de borcane cu spanac ca sa-ti dea si o ciocolata si un ness, de abonamentul la lapte-sprit pentru sugarii pana la un an…Si mai exista nostalgici…
Eu nu am fost la defilare, e adevarat, dar am prins cozile interminabile la carne, branza si lapte, mancarea cartelata, bezna din apartamente, invatatul la lumanare, frica, teroarea in care traiam, cele doua ore de televiziune pe zi, soimii si pionierii etc etc. In alimentara nu existau decat creveti la cutie.
Desigur ca timpul se scurgea altfel, mai lent, desigur ca exista o anumita stabilitate (la job ma refer), ca romanii isi cumparau mai usor case, dar oamenii de rand o traiau o viata destul de limitata. Nu neg ca erau si exceptii care plecau prin vest, care ascultau muzica la magnetofon, purtau jeansi si mancau icre negre, dar cati romani se puteau lauda ca au vazut Parisul sau Londra atunci?
Erau copilasi care vedeau portocale si banane doar de Craciun, iar asta spune tot despre acea perioada. Bine, or sa spuna unii ca ce nevoie aveau de portocale ca doar existau mere si pere. Acestia sunt cei care regreta si acum comunismul. Si pentru care epoca respectiva are un parfum aparte. Deh, nostalgicii.
PS Pentru mine nu a fost niciodata o placere sa stau la coada la carne, coada pe cinci randuri, trezita de dimineata de la ora 4. Si Slava Domnului ca nu am prins defilarile…
Eu sincer cred ca majoritatea nostalgicilor sunt nu atat nostalgici fata de perioada socialismului in RSR, cat sunt in general oameni in general cu tendinte nostalgice sau romantioase fata de trecut, fata de copilaria lor sau tineretea lor personala, cei pe care i-ar pasiona sa calatoreasca cu vreo Masina a Timpului in Trecut decat preferabil in Viitor…destul de multi de altfel, daca stai sa te gandesti, mai ales pe Romania, unde chiar si jurnalismul actual e cam tot la nivelul de interese si competente al jurnalismului europeean de la vremea cand curentul literar romantic era cam in toi si abia se schitau noii mari clasici realisti…sec XIX, cam pe acolo, pe cand incerca Romania sa se auto-descrie si sa se auto-defineasca drept un stat nou independent…ca intr-un fel si perioada actuala post-1989 a insemnat si inca, am impresia, inseamna un fel de noua redefinire de sine, ca o Romania iar ceva mai “noua” ideal democratica (inca in dezvoltare), etc.
Zau, de cand mi-o imaginez eu pe ea asa antropomorfizata, Romania mi se pare perpetuu adolescenta, chiar tanar adolescenta, mereu pe la 13-14 ani maxim asa, cu toate framantarile varstei respective, cu avantajele de optimism catre o viitoare chiar posibila maturizare dar totusi si dezavantajele, vulnerabilitatile, si incompetentele specifice acelei varste, la care incepe chiar sa se contureze mai clar o personalitate si identitate viitor adulta mai stabila de sine…la fiecare etapa de “tranzitie” cvasi-perpetua de-a lungul istoriei aceastei tari, zau, parca de fiecare data, abia apuca un pic de liniste o generatie doua acolo, si iar, hop, mai venea o tranzitie si o lua iarasi de la capat…ma rog, asta e l anivel chiar superficial pt ca in realitate eu personal HABAR nu am despre Istoria Romaniei, si am avut si notele cele mai mici exact la aceasta materie scolara !
am prins vremurile alea si chiar era nasol.
nasol este insa si acum. cand le ai pe toate, dar nu ai bani cu ce sa iei. am vazut oameni care fac economie crancena la apa si la curent. de mancare nu mai zic. si toate astea… pentru ce?
La noi era altfel. De fapt nu stiu prea clar cum era in restul Uniunii, din ce am auzit era foarte rau, dar noi locuind la “Centru”, n-am prins probleme decat in ultimii ani cand sistemul chiar era falimentar si pe duca. Si era genul de criza in care se gasea numai un mustar si nu si celalalt (preferatul, evident). Sau se bateau femeile pe caciuli de blana la Gum. Dar atat.
Eram prea mica sa imi amintesc… insa imi ai povesteste mama cum era si am idee cat de cat… singura imagine pe care o am de pe vremea aceea este razboiul, vazut si acesta la televizorul alb-negru, sport al bunicilor mei… si pe acesta l-am vazut pitita dupa spatele bunicului de teama…
Am prins cativa ani buni in epoca cealalta. Sincer, imi aduc aminte cu placere. Cu toate cozile la care am fost, cu toate intreruperile de curent cand ne era lumea mai draga (de fapt si stiam cu aproximatie cand se intrerupea). N-am suferit lipsa de ceva. In plus, avand relativ putin din toate, am invatat sa pretuiesc totul. Daca as avea net, parca as mai vrea sa mai traiesc atunci….De fapt as vrea sa mai fiu copil ;)
dar cu o vafa nu ti-ar fi facut cinste … Costa 3,75 lei!
Eu nu suport nici acum sa mai stau la rand! Cand eram mica si stateam la rand la carne sau ulei ieseam atat de “sifonata”, incat ajungeam plangand acasa. Lumea nu tinea cont ca esti copil si se inghesuia peste tine sau te lovea, in disperarea de a avea o bucata de carne pe masa! Cand m-am casatorit, ne trezem pe rand, eu cu sotul meu, sa prindem rand la lapte pentru copil. Au fost vremuri grele. Imi aduc aminte ce spunea o batranica: “Maica, acum sunt de toate in galantar, dar cu ce sa le cumperi ? ” Cand a fost mai rau? Atunci …acum…
:)))))) imaginatia asta :))) … Doamne! :)))))
Ceauşescu a condus România de prin ’65 până în ’89. Eu m-am născut în ’57, aşa că ţin foarte bine minte cum era pe vremea lui, de când a ajuns în frunte şi până când a fost împuşcat.
Şi cum spui tu a fost DOAR din ’81 până în ’89.
Până în ’81 am avut curent electric fără întreruperi, căldură în apartamente, apă caldă, benzină şi mâncare, inclusiv dulciuri şi delicatese. Şi cărţi. Şi program mişto la TV. Toate la preţuri pentru toate buzunarele.
Ah, multumesc mult pentru completare, Vero. Adevarul este ca nu mi-a trecut prin cap sa specific perioada, probabil pentru ca eu, copil si mai apoi adolescenta fiind in vremea lui Ceausescu, stiu cele mai multe amanunte din perioada care m-a afectat si doar despre ea am scris. :)