S-au născut în vremuri grele, în care pentru o bucată de carne pierdeau o noapte la coada imensă, pentru un litru de lapte se trezeau de la ora 5 dimineața, pentru o gumă de mestecat care să nu înțepe la limbă stăteau lângă linia ferată, în așteptarea mitropei ce aducea străini darnici. Erau surate de când se știau. Nu concepeau să se joace separat, să plece la piață una fără cealaltă sau să nu împartă între ele tot ce aveau prin buzunare.

Cum era pe atunci? Fiecare zi aducea un nou spectacol, o bucurie imensă de a trăi și de a oferi. Magazinele erau goale, însă fiecare om știa care vecin poate împrumuta o cană de zahăr, care vecin stă mai bine cu uleiul, care vecin are rude în străinătate și dăruiește copiilor minunatul cauciuc numit Wrigley’s Spearmint. Nu avea importanță că exista o singură gumă printre copii. Se plimba din gură în gură timp de câteva zile. Se organizau concursuri de făcut baloane și una dintre fetele de care va povesteam mai sus câștiga mai mereu, spre oftica celorlalți.

Wrigley's Spearmint

Cele două fete, deși nu erau surori, se purtau de parcă ar fi fost. Își împodobeau gâtul și mâinile cu ghirlande făcute din semințele unor flori, semințe semănând cu covrigii la formă și având ochiuri prin care fetele băgau ața, făcând giuvaerul dantelat ce ținea câteva zile, până când semințele se uscau și plesneau. Aveau un inconfundabil stil de a scoate obiecte unicat din orice nimic găsit în natură sau prin casă.

Buldozerele vieții au trecut peste acele vremuri și peste cele două fete. A rămas doar amintirea zilelor în care o bomboană găsită pe jos părea o adevărată comoară, pe care o ștergeau rapid de tricouri și o împărțeau frățește, în timp ce jucau cărămizile. Încremenire de o clipă a timpului, spre care una dintre fete își îndreaptă privirea nostalgică, conștientă că niciodată nu va mai fi la fel, că astăzi copiii nu mai ies neînsoțiți la joacă, nu mai împart gume și bomboane, nu își mai întind mărgeluțe din semințe de plante pe fir sângeriu.

Bijuteriile dantelate, lucrate cu migală de către colegii mei, pot fi văzute pe blogul psipsinei.