Uneori mă mir cum de pământul poate suporta atâta tristețe adunată în lume, atâtea lacrimi curse pe chipuri împietrite de spaimă, de durere, de neputință. Încerc să înțeleg viața, cu ale sale bune și rele. Apoi mă întreb dacă ea mă înțelege pe mine. Stau până târziu în noapte gândindu-mă la toate câte le-aș putea face, dacă m-aș implica mai mult în problemele oamenilor și ale naturii. Muncesc până când simt că se învârte pământul cu mine. Atunci mă întreb, cu o plăcere deloc vinovată, dacă nu cumva eu mă învârt în jurul pământului,  în încercarea de a veghea la bunăstarea tuturor. În acele momente mă opresc, râd a prost și mă mint că luna doar pentru mine luminează, să pot vedea suferința lumii.

E doar o formă de tortură. Nu mă simt îngrădită. Niciodată nu m-am simțit. Neputința mea vine din lene, din neimplicare și din neștiința de a face mai mulți bani. Căci da, la ora actuală cel mai ușor mi-ar fi să îi ajut pe alții cu bani, fără să mă mai implic emoțional și fără să îmi pese că alții se lăfăie, insensibili la problemele lumii, la faptul că pe pământ sunt oameni care nu își permit medicamente, acoperiș deasupra capului, mâncare. Mă torturez singură. Caut parola care să îmi deschidă ușa spre mai bine, mai binele altora, al celor cunoscuți și al celor necunoscuți, al tuturor celor care au în suflete prea multă tristețe.

Deranjat de atâtea cugetări fără final, pământul se cutremură. Nu simt nimic, preocupată fiind să scriu, mereu cu o uriașă speranță în suflet, o speranță care tronează în mintea mea doar până când pun ultimul punct: poate că astăzi va fi mai bine, poate că oamenilor le va plăcea textul meu, poate că vor participa la concurs, poate că voi câștiga într-o zi, cândva, măcar un sfert din cât câștigă confratele x sau y. Gândul moare singurel, neștiut decât de mine și de temerile mele. Moare și ultima fărâmă de încredere când deschid mailul și văd factura de gaze. Cum i-aș putea ajuta pe alții, când eu nu știu cât îmi va rămâne pentru familia mea după ce voi plăti utilitățile?

Las gândurile triste să își ia zborul spre abis, speriate și întunecate. Ca să nu vă stric ziua, aleg să vă invit la colegul Cartim, unde alți bloggeri poate vor scrie mai vesel folosind cele 12 cuvinte (parola, inteleg, faptul, ingradita, confratele, troneaza, deranjat, tarziu, placere, lumineaza, lafaie, singurel).