Cum arata un weekend reusit

Sigur, pentru fiecare om in parte un weekend reusit reprezinta altceva. Pentru noi, in general weekendul este perioada din saptamana cand suntem mai aglomerati ca oricand, cand muncim mai mult si cadem seara franti de oboseala. Dar, printre picaturi, ne facem timp sa ne relaxam cate putin, sa ne distram in felul nostru. Sotul meu isi petrece o parte din timpul liber pe youtube, urmarind canalele lui preferate, timp in care eu ma delectez cu cate o carte, un articol de blog, o poveste gasita pe facebook.

Ieri am gasit chiar pe blogul meu o poveste de demult, pe care am si postat-o imediat pe fb, sa se distreze si altii:

O duminică reușită începe cu un hohot de râs

Îşi pierduse băiatul meu telefonul Samsung. Şi cum un puşti de 17 ani, cât avea pe atunci, nu poate umbla fără, a luat provizoriu din sertar un jaf de Motorola C 115, rămas prin casă din vremuri imemoriabile. Între timp s-a pierdut şi acest telefon, dar asta este dintr-o altă poveste. :))

Vorbea în acea vreme cu o fată din alt cartier şi toată ziua străbătea oraşul cu tramvaiul de dragul ochilor ei. Oricât de mulţi bani îi dădeam eu, Ionuţ prefera să meargă fără bilet, ca să rămână cu banii în buzunar pentru un suc sau un dulce în plus (ştiţi şi voi cât iubesc fetele dulciurile).

Dar toate au un sfârşit. A venit şi ziua în care l-a prins controlorul fără bilet. A încercat să îl mintă că nu are bani pentru a scăpa de amendă.

Controlorul, nervos, l-a studiat din cap până în picioare şi i-a spus:

-Cum să nu ai bani, mă? Ce, eu nu văd că o duci bine? Adidaşi Nike, tricou Nike, blugi de calitate… Îţi scriu amenda.

Inspirat, Ionuţ al meu a scos jaful de telefon din buzunar şi a răspuns:

-Nene, hainele astea le-am cumpărat demult, pe vremea când o duceam mai bine. Nu vezi cu ce telefon umblu? Crezi că nu îmi cumpăram un telefon şmecher dacă aveam bani?

Controlorul s-a uitat la telefon şi a început să râdă:

-Hai, mă, dispari de aici! Şi data viitoare cumpără-ţi bilet.

Mai presus de toate, nu uitam de caini, caci si ei au nevoie de distractie, de plimbare, de hrana buna si de iubire

A cumparat Mihai niste inimi de miel pentru caini. De Bruno as fi putut scapa usor, caci el iubeste carnea cruda, insa micuta Onix are nevoie sa ii trag carnea la tigaie sau sa o fierb. Ea nu serveste carne cruda niciodata.

Si, cum Bruno nu mai avea rabdare, am ales sa ii dau lui cateva felii crude, iar restul am pus putin in tigaie sa se friga, cat sa o pacalesc pe Onixuta sa manance.
Am umplut castronele cainilor si a inceput distractia.

Bruno a aspirat totul in 2 secunde. Onix, sensibila ca de obicei, o bucata o manca, una o dadea jos din castron, una o manca, una o scuipa. Motivul? Domnisoara Gordon Ramsay aproape ca m-a dat afara din bucataria ei pentru ca nu i-am adus carnea well done, ci mai degraba medium rare, ca nu mai avea Bruno rabdare.

In acest timp, Bruno statea la panda si aduna tot ce dadea sor-sa pe podea. Abia am mai prins cateva bucatele pe care sa le refrig, ca sa o satur si pe Onix. Desigur, din ele a trebuit sa ii dau si lui Bruno, caci lui nu ii pasa ca si-a mancat deja portia.

La un moment dat, a impins-o pe Onix cu umarul, sa isi faca loc la castronul ei. Era asa agitat, ca ar fi fost in stare sa ne manance si pe noi. Nu mai stia exact de unde vine atata miros de miel (carnea lui preferata, alaturi de vita).

V-am spus oare cum a mancat Bruno prima data miel? Nu cred. O sa va povestesc curand.

Voi cum v-ati distrat in weekend?