Haideţi la joacă! Eu m-am plictisit cumplit de advertoriale (în primul rând de ale mele :) ), de oamenii prea serioşi care au uitat de glumă sau care nu au ştiut niciodată, de bârfe şi calomnii, de mizeriile şi mizerabilii ce s-au mutat din offline în online, distrugând şi această lume, poate singura în care se mai putea găsi un strop de inocenţă, de veselie, de frumos. Vreau să mă joc şi vă invit alături de mine, într-o palidă încercare de a găsi relaxarea, creativitatea şi plăcerea de a discuta cu prietenii.
Iată ce vă propun: am o poză “furată” de la Vavaly. Priviţi cu atenţie, lăsaţi imaginaţia liberă, neîncorsetată de prejudecăţi şi jucaţi alături de mine! Eu am poza, voi veniţi cu povestea, eu o premiez pe cea mai frumoasă alegând data viitoare o poză de pe blogul (sau pagina de facebook a) câştigătorului. Da, ne jucăm şi nu ne pasă de premii. Tocmai din acest motiv am decis ca valoarea premiului să nu fie materială. În joc poate intra orice persoană cu chef de distracţie, fie că are sau nu blog, indiferent de vârstă, sex sau orientare religioasă. :D
Tot ce aveţi de făcut este să scrieţi o poveste inspirată de umbrela lui Vavaly şi să o anuntaţi aici, într-un comentariu, asa cum am procedat eu candva. Cronometrul a pornit acum şi se va opri miercuri, 3 decembrie 2014, la miezul nopţii.
Umbrela
-Dacă nu te potoleşti te fac afiş! Ţi-am spus mereu că şireturile nu sunt de ros! Ah, ai răsturnat şi castronul cu supă! Câine obraznic ce eşti, într-o zi te voi arunca în stradă!
Şi m-a aruncat, oameni buni! Pe mine, micul Azorel, stăpâna m-a aruncat în stradă, printre maşinile ce goneau turbate, printre maidanezii care încercau să îmi smulgă blana, printre gunoaiele urât mirositoare ale oraşului. Nici nu şi-ar fi imaginat vreodată stăpâna că această întâmplare îmi va schimba viaţa în bine. Nici eu nu aş fi crezut, pe când alergam dezorientat printre picioarele trecătorilor.
Am simţit cum o mână fermă şi caldă m-a prins de zgardă, oprindu-mă din goana fără final. Un chip blând s-a aplecat spre mine şi o privire iscoditoare parcă m-a întrebat ce am păţit. Probabil a înţeles, din micul meu schelălăit, că sunt al nimănui şi că mi-e frică. M-a dus într-o casă micuţă şi călduroasă, m-a hrănit şi mi-a permis să mă joc alături de copii. M-au îngrijit vreme de 14 ani, iar eu i-am răsplătit iubindu-i fără limite. În amintirea mea au schimbat chipul unei umbrele, i-au pus urechi ce seamănă cu ale mele, i-au pus ochi rotunzi şi un zâmbet de căţel fericit. Deşi eu sunt în raiul căţeilor acum, amintirea mea îi protejează în continuare de intemperii.
Buna idee,Vienela! Ia ca poate ma bag si eu,ca asa ce mai scriu si eu pe blogul meu,cand ma starnesc altii :)) Si-apoi umbrela din poza e asa de albastra si de faina ;)
Iar tu poti scrie asa haios cand te inspira ceva/cineva! Abia astept sa vad ce nascocesti! :)
Îmi pare rău că te-ai săturat de advertorialele tale, e urmarea abuzului pe care îl presupune participarea la concursuri care nu sunt bine structurate şi “organizate” în aşa fel încât enervează concureţii şi eventualii cititori. Când 100 de oameni scriu despre brânză în aceeaşi perioadă de timp, se ajunge la suprasaturaţie.
Succes concursului tău!
De ale mele, de ale celorlalti… Ce-i mult strica, iar eu am obosit, desi am cam ocolit superblogul anul acesta… :)
Multumesc mult! Stii, mi-ar placea sa te avem printre noi la joaca.
vreau sa raspund si eu provocari
Multumesc frumos pentru participare, Violeta! :)
Mie imi plac advertorialele (chiar le ador) si oamenii prea seriosi. Imi place sa cruga sange ca in arenele in care se luptau in antichitate gladiatorii. Sa curga sange si in blogosfera, doar culoarea si gustul sangelui multumeste si satisface plebea infierbantata …
Ha, ha, sadic ce esti! Acum, ca sa indulcesti gustul sarat al sangelui lasat pe aici, e musai sa iei pauza o clipa si sa te ascunzi cu noi sub umbrela. :-P
Mă surprinzi; simt ca îmi scapi. Dacă n-aș fi îmbăiat în relele lumii , mintenaș aș sări în barca ta pentru umbrelă. Apropo, complică puțin concursul imaginat: Un blogăr, oarecine, si mereu altul, să ofere un premiu simbolic. Eu aș da altă umbrelă haioasă, o carte, un breloc.Chiar și o cupă transmisibilă cu numele câștigatorului. Cumpără una de la „ spunșieu”; îți restitui cheltuiala.
E o șansă de a realiza un grup de platformă valoros și ai stofă de lider autentic. Succes!
Sunt mereu surprinzatoare (si modesta :-P) cand nu ma implic in concursuri cu mize mari. :))
Haide, te rog eu, vino la joaca!
Ma gandisem si eu sa ofer cadou o umbrela, un catel de plus, un ceva care sa aiba legatura cu concursul, insa teama ca bloggerii vor crede ca ii iau peste picior oferind un premiu atat de putin valoros m-a facut sa alung ideea. :)
Are spunsieu cupe sau ce anume sa cumpar de la ea?
http://grishuna.blogspot.ro/2014/11/catelul-albastru.html
Multumesc frumos, motane! Sper ca stapana ta isi vede de traduceri in acest timp… :)
Cu plăcere!
Miao, da, îşi vede de treabă, pentru asta n-a fost nevoie decât de vreo zece minute. :)
:D
:-))))
Super idee! Să ne jucăm. Mi-era dor de un joc… :-)
(Mă duc să cumpăr niște timp! :-D special pentru asta! )
Sunt sigura ca vei gasi destul timp… Doar sb e aproape gata, nu? :)))
Ce misto!! Si eu voi scrie.
Te astept cu drag! :)
Imi place ideea ta :)) felicitari
:D Hai la joaca, daca iti place! Poti lasa povestea intr-un comentariu aici. ;)
Eu nu ma joc ,dar povestea ta mi-a amintit de ficamea,care umbla zilele trecute cu o umbrela galbena cu un animal (nu stiu ce) cu urechi a copilei,pentru ca ale ei erau prea mari.Toate bune draga mea!
Tot zilele trecute, nepoata sotului meu a venit la noi cu o umbrela imensa pentru ea, de un roz bombon incredibil. M-am tot intrebat cine face asemenea umbrele si pentru ce, ca un adult nu cred ca s-ar adaposti sub acel roz… :)))