Că am luat-o pe Sehașela cu mine la mare știți deja. Pe cei care cred că sunt dusă cu pluta îi invit să rămână pe aici. Dacă mai aveau vreun dubiu, în scurt timp se vor convinge că au avut dreptate și vor putea striga lumii că doar o femeie nebună, care nu are toate țiglele pe casă, își poate lua maimuțica la mare, cărând-o în ghiozdan și pozând-o la fiecare pas. Dacă nu l-am putut lua pe Bruno, măcar bietei jucării de pluș să îi arăt marea, valurile, soarele, pescărușii, nisipul… Nici nu vă puteți imagina cât de tare s-a distrat Sehașela, care chiar pe litoral a fost botezată, în apa mării, la scurt timp după ce am ajuns pe plaja din Năvodari. Martor la botez a fost un domn serios, îmbrăcat în frac și cămașă strălucitor de albă.

După ce maimuțica a intrat în rândul lumii creștine, am fost liberi să o ducem oriunde am dorit, inclusiv la herghelia de cai de la Mangalia, unde un mânz mai îndrăzneț i-a furat o sărutare. Spuneți voi, dacă Sehașela rămânea în Ploiești, ar mai fi avut ea parte de o asemenea aventură? Ar fi cunoscut vreodată dragostea? Uitați-vă o clipă în ochii ei, să vedeti cum fericirea îi luminează chipul. Vă dau și un sfat: dacă aveți acasă o Sehașelă, nu ezitați să o luați cu voi la mare. Vă veți distra grozav. Dacă nu de giumbușlucurile ei, măcar de mutrele celor care vor observa că scoateți din ghiozdan o maimuțică de pluș și o pozați în cele mai neașteptate ipostaze.